sâmbătă, 17 noiembrie 2012

UMAN, SOCIAL Răzlețe, 18 noiembrie 2012




18 noiembrie...
Teoretic e una din cele mai triste perioade ale anului.
Asta mai ales dacă fugi de aparenta ei deprimare, ne-lumină...


I

Revista Forbes România și-a schimbat stăpînul (societatea autohtonă ce deține licența firmei mamă), nu și stilul. Ceea ce în sine nu-i rău. 

Cert este că amprenta de copil cuminte și la locul lui se simte. Inclusiv cînd ține să apară un material cu opinii ale colaboratorilor (în timp, ai) lui Steve Jobs.

Cum se întîmplă nu o dată cînd stai foarte mult în publicații, în texte din altă limbă, traducerea se simte, preluate fiind spre română nu doar formulări din limba de bază, dar și alcătuiri ale articolelor precum în cultura de origine. Vezi de pildă abruptul din (chiar) prima bucată: "Prima dată, Randy Adams l-a refuzat pe Steve Jobs..."

În rest, oameni fiind, intervievaților nu le lipsește doza de subiectivism, iar uneori poți simți că inventează (statul lui Bill Gates, deși invitat, "peste o oră" în anticamera lui Jobs). Sau măcar procedează precum acel coleg de școală din Saint Petersburg, cel twainnian, care - diritor să iasă în relief - se lauda că, odată, Tom Sawyer (cel dispărut în acel moment din urbe) i-a tras o chelfăneală.
Materialul despre Jobs din Forbes România este adus fără îndoială dintr-o tipăritură inferioară calitativ, ceea ce la o adică nu e o dramă, la mijloc fiind probabil firea aparte a junelui redactor șef (va fi fost ales cîndva în post de un bunicuț cu putere media și simpatizînd totodată o reeditare peste decenii a propriei firi din tinerețe?)...

Mă voi strădui să văd cu alt prilej și părți bune ale revistei, mai ales că e loc destul pe lumea asta să te faci remarcat (îmi recunosc hiba, umana hibă...) și văzînd - dar mai ales original - cele bune...
Nu mă întrebați dacă am temperatură, de afirm așa ceva.

Legat de aceeași bucată, ar mai fi ceva.
Pornind de la pasămite statul lui Gates în anticamera lui Jobs, unde primul nu face ulcer datorită așteptării (premeditată acru de gazdă!), ci stă proletar la discuții cu angajații de pe acolo.
Si non e vero, e ben trovato...

"...Momentul în care Bill Gates a apărut la una din ședințele NeXT (firma animată de Jobs, după excluderea de la Apple, din deceniul nouă, n. MO) , iar recepționerul l-a chemat pe Jobs în holul de la intrarea în clădire. „Puteam să îl văd pe Jobs, care stătea la biroul lui și nu era din cale afară de ocupat. Însă nu s-a ridicat de la birou și nici nu l-a chemat pe Gates sus. De fapt, l-a lăsat să aștepte în lobby mai bine de o oră. Asta cred că spune suficiente despre rivalitatea dintre cei doi."

(Ultima propoziție e discutabilă, mai ales că rivaltatea din partea lui Gates nu cred că se putea manifesta neiritîndu-se în fața șicanei pretinsului concurent... Plus că la vremea aceea Microsoft devenise un colos pentru orice în jur...)
Nu pot să nu remarc aici marea diferență de fire dintre cei doi. Venit probabil dintr-o familie șubredă, Jobs e acru, șicanator, dar și urmărind perfecțiunea - ca antidot al problemelor interioare. Pe parcurs nu-și va remedia acest gen de funcționare - care i se va dovedi fatal, ducîndu-l la o moarte totuși prematură.
William (Bill) Gates III vine în schimb dintr-o familie înstărită, e cît se poate de destins și în stare să afișeze un zîmbet nu neapărat fals. Și el a construit un imperiu, din care a știut să se retragă, să mai facă și altceva. Se pedalează mult pe inteligența lui Jobs, care va fi existat, legat mai ales de activitatea-i profesională, dar în ale vieții teamă mi-i că nu s-a dovedit foarte deștept. Mai degrabă a alergat precum măgarul după morcovul fixat la oarecare distanță în fața ochilor măgarului de povară...



Se poate discuta aici și despre apetitul publicului pentru gadgeturile născute de Jobs. Nu mă pronunț asupra celor din ultimii ani, dar la vremea computerului Apple am emis o idee la care nu renunț nici azi: nu mi s-a părut (tare) superior echivalentului numit PC. Era destul moft la mijloc, al unei categorii categorii umane profesionale care ținea cu orice preț să fie mai cu moț decît restul... La o adică, fructul fericit al muncii noastre este datorat  în cea mai mare creierului personal, mai puțin uneltei de dtp ori de creație film.
E părerea mea, cel puțin.


II

Vorba (lui de Custine?) Si vous grattez le Russem vous trouverez le Tartare privește și un recent gest al unei alte reviste fine.
E vorba de Business Magazin, altminteri o minunată sursă de învățaturi deștepte.

Pomeneam recent umana înclinație a dirigiuitorilor din trustul de presă respectiv de a vedea hibe doar la alții, de a găsi exclusiv în afara propriei persoane responsabilii pentru necazurile nației. Ca un făcut, la nici o săptămână cei de la Business Magazin mai apasă o dată - poate mai vîrtos - pe acea pedală.


Păi nu ne vor spune pentru că acela e specificul postului, al jobului cu pricina. Să lege iluziile ensfîrșite și foarte infantile ale majorității electoratului de realitate.
Și aici poate e de aplaudat seamănul care accoperă cu obrazul lui gros por'iunea de noroi unde cavalerul își arunca altădată mantia ca să treacă nemurdărită (în visele ei) domnița curtată.

Bineînțeles că în situația asta nu se spune o vorbă despre electorat, dacă nu cumva o avea și el vreo vină.
Nu. Se vorbește numai de eelele politicienilor, și îngroșat.

Demersul are fondul de mai sus, dar și o mise en place - căci, de!, forma contează imens... - de asemenea neonorantă.
"Politicienii recunosc că nu mai au idei. Și că nu mai sînt bani..."
Se pune problema lipsei de idei, la politicieni. Nu cred. Și apoi idei despre ce? Despre marșat în direcția iluziilor proletare despre care am vorbit?

"Evoluția demografică?"
Ce să facă alde statul în direcția asta, dincolo de gargară? Să tragă el cuplul spre dormitor? Să-i țină lecții finalmente ineficiente? Dar la o adică, dacă boborul posedă realmente frici în direcția depopulării, de ce nu ia el măsuri cel dintîi? Să înceapă el primul dregerea la acel capitol!
Însă nici aici poporul, masa largă nu e atinsă - mai ales  în ansamblul ei - cu vreo floare. Într-adevăr, nu Massa cumpără Business Magazin. Dar pînă și cei de sus au în vine percepia impusă de Societate, că omul mic nu e de vină niciodată... La o adică, acum puține de tot decenii iclusiv procopsitul materil de azi venea în tramvaiul cel aglomerat cu Gică de la Sculărie. Plus că, în afaceri, de la sublim la ridicolul insolvenței nu e mult, bașca neașteptatele probleme de cord, care te pot trăda brusc drept absolut egal în fața nimicniciei cu compatriotul amărăștean...

Și mai e ceva...
Datorită cheltuielilor materiale impuse de lupta cu coatele pe scara politică, respectiv de rigorile materiale ale campaniilor electorale, băiatul cu gogoșile nu poate fi decît un afacerist reușit. Deci frate bun cu cititorul Business magazin.
Și cu același zîmbet larg dar fals în posturile care îi prind bine.



Și:
S-a născut patronul care să pomenească slujbașului nou sosit în firmă toate relele care îl așteaptă acolo?

Dar, că veni vorba de rele, se mai simpli, mai uman să le vezi la altul...


PS
O să nu-mi spuneți că patronii noștri nu prea zîmbesc (Ioan Nicolae-Interagro de pildă) precum vesticii din pozele de mai sus. Da, dar e bine știută și la noi vorba cu a nu-ți deschide prăvălie dacă nu știi a surîde larg clientului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu