marți, 18 decembrie 2012

[UMAN] Prin urbe, la ceas electoral. Şi nu numai




Postul e legat întrucîtva de cel precedent…
Cel dramatic, cu recunoaşterea (pe cît se poate…) a vulnerabilităţilor personale.
Am ieşit la aer azi, dar nu pentru aerisire-de-probleme-depărtătoare, ci dimpotrivă. Am vrut să văd ce trezesc împrejurimile, mediul în interior.
Simt că fu util.
Pînă una alta m-am lămurit că nu-s eu neapărat zguduit în exces…
Undeva am dat peste un banner.
Legat de care pun o întrebare mică.
Presupunînd că respectivul s-ar fi născut cît să poarte la un 1942 o uniformă SS ori NKVD, cîte cepe degerate credeţi că făcea un subordonat, un prizonier ori un civil în faţa lui?
Image
Image
Ceva asemănător se poate socoti în legătură cu Gabriel Oprea, cu precizarea că la acesta sadismul ar fi ceva mai mititel, inconştient şeful UNPR asociind probabil forţa sa de gradul melitar– motiv pentru care s-a şi zbătut să suie cu price preţ…
Image
Image
În a doua poză, iertat să fiu dacă ies un pic (precum de obicei) în decor, seamănă teribil cu tizul Marinescu, din deceniul patru.
Image
Probabil că şi contemporanul nostru, paraşutat graţie imaginaţiei la fine de noiembrie 1940,şi-ar fi înjurat vizitatorii din urmă ai celulei de la Jilava. Are fire de aşa ceva… E acel tip uman extrem de vital şi (probabil din acest motiv) foarte ancorat în prezent.
Oare ce face un aşa om dacă, vreodată, rămîne fără grad? Mi-e teamă că nu foarte grozav… Bafta lui că accidente a la deceniul cinci (mă refer la sovietizarea armatei, nu la asasinatele din vremea legionară) se petrec rar.
Un  Crin Antonescu am sentimentul că nu va pune grozav la inimă căderea din fruntea partidului… Este imaginativ (repet cumva prea curînd vorba?) şi îşi va clădi iute ceva, acolo, cît să se simtă bine…
În acelaşi umblet citadin, o firmă mi-a atras atenţia, de departe:
Image
Image
Nu am reprodus acea clădire (“Victor Babeş”, pe Mihai Bravu) din băşcălie. Dar uneori scena politicii adună şi bolnavi…
Ia uitaţi un afiş PPDD.
Nu fac băşcălie aici de nimeni!
Dar pur şi simplu avem de-a face cu doi tipi terminaţi – în cazul celui din dreapta i-aş acorda cu plăcere stautul de cherchelit avansat, dar mi-e teamă că de fapt tipul e gaga.
În ce-l priveşte pe doctorul Andrei Firică, fost şef de Direcţie medicală bucureşteană dacă mai ţin minte, nici acesta nu avu ce face, de a ajuns pe acest afiş. Nu a putut refuza invitaţia? Ori realmente, din nenorocirea personală, cea mai bună ieşire i-a fost să se bată cît să ajungă catindat de deputat… ooof, aparenţele… Cum o fi stat treaba cu banii? Va fi adunat în timp iar acum îi cheltuie în acest mod – căci nu-l văd pe Diaconescu taman cu dr. Firică să facă excepţie..
La fosta Barieră a Vergului, dau de chipul lui Daniel Barbu. Pare om la locul lui, dar îi ştiu prestaţia de la Antena 3. Erudiţia deseori nu drege temperamentul, cel necioplit mai ales.
Tot pe acolo, un domn liberal, Alexe. Să pui asemenea figură, asemenea uitătură pe un afiş electoral…:
… Mi-am zis că am nimerit eu poza proastă. Pe net am dat însă de:
Probabil sînt eu rămas în urmă, în a ghici sau accepta oameni... Apropo, omul e sau fu pînă de curînd şeful tinerilor liberali. Sau a tinerei haite, căci alt sentiment nu-mi dă…
Acuma, sănătos nu e să dau tocmai eu cu piatra, ca băiat cu accentuat complex de inferioritate, dar nici pe dl Alexe nu pare să-l mîne altceva în luptă…
Pînă una-alta, amicul de mai sus şi cei din tabăra sa politică afirmă ferm şi în cor:
…E unul din momentele cînd regreţi că s-a nimerit să ai un pic de minte în plus… Ferice ăia care trec nepăsători ori se entuziasmează de aşa vorbe... Auzi: “Dreptate pînă la capăt…”
Oare cum arată tipul uman la care aşa ceva are succes?
Probabil băieţii din Piaţa Universităţii 2012… Acea categorie deloc paperă, dar alintată cu interes de alţii. Care categorie speră să-şi rezolve nemulţumirile vieţii prin plecarea lui Băsescu, respectiv venirea alor noştri.
Care ai noştri, că veni vorba, porniră pe măsura interiorului lor nu doar în iulie, cînd cuSuspandarea, dar şi prin recenta Ordonanţă de urgenţă privind media…
Asta e, bucuroşi le-om duce toate…
Tot în context, pe undeva scria “dreptate pentru toţi”.  Probabil şi pentru ăia nedrepţi…
Pe acolo zîmbeşte şi un alt luptător, în goană după coledzi (apun asta încercînd să-mi imaginez mutarea interioară care se produce cînd  dobîndeşti acel scaun…). Dl Dan Cristian Popescu, fost la PNL.
Nu ştiu de ce, dar ochii inegali, plus un colţ al gurii ceva mai săltat îi vorbesc.
Încep să mă amuz… cînd te apropii într-atît de cineva,  cît să-i sesizezi cum e cu părticica cutare sau cutare, începe să-ţi devină simpatic sau barim uman…
Pe acolo, mai la locul său pare dl Nicolaescu…
…pe care îmi permit să-l pozez favorabil:
Este drept că ştiu ce-i poate mintea…
Cum., sînt rău?
Păi să ştiţi că aveţi dreptate.
Dl Nicolaescu pur şi simplu e în fişa postului.
La un PNL care, la rîndu-i, e în nişte chingi la care îl obligă scena, dar şi electoratul ales (şi necesar foc Săgeţii!) al momentului.
Just?
Pfu!
Zău că ăştia au găuri interioare mai mari ca mujicul de rînd, de se zbat atît şi în locuri unde se încasează întruna lovituri, respectiv se şi cade urît… V-am mai spus poate că dau prin cartier, la piaţa Iancului, de domnii Dumitru Popescu (da, -Dumnezeu!), repectiv de Rădulescu-Botică, fesenist pîmă la jumătatea deceniului nouă. Nu pare deloc să-i ajute ce-au fost, ba Divinului îi este grea piatră de moară ce fu!
Altminteri, expresii mai mult decît inteligente în ring…
... domeniu în care pare să exceleze fostul comentator sportiv Dumitru Pelican. “Vrei să scapi de clan / Votează Pelican!” – între altele. De stai şi gîndeşti dacă omul chiar gîndeşte la acel nivel, ori admite să joace teatru (ceea ce iar nu e de pus la butonieră, între oameni normali…)
Bomboană pe colivă e ideea de Unire contra nedreptăţii… Sau pentru istorie.
Cum zis-am mai sus, taman acum apăru Ordonanţa cu media. E interesant ce scurt s-o contorsiona aici interiorul USL-iştilor cu oleacă de bun simţ (fără aşa ceva, kakaia refulare? nu e nevoie!), în a găsi vreo scuză, vreun Păi şi ei, adversarii, acum doi ani, într-o vineri…).
De fapt, greşeala… Am zis greşeala? Păi e… greşit.
E doar umanul. Care inclusiv minte, mistifică pentru a dobîndi ce are nevoie.
Care din noi nu o face?
Cert este că deasupra acestui balamuc vine mult lume şi ne asigură că există un Dumnezeu.
Am îndoieli…
Trec peste faptul că nu pricep ce sentimente poate trezi o frescă-icoană ca cele ortodoxe:
Aş minţi să nu spun că-n periplu-mi am dat şi de o bisericuţă interesantă.
Inclusiv fresce mai plăcute ochiului.
Biserica se numeşte Cerceluş parcă, fiind pe strada Labirint, imediat în preajma intersecţiei acesteia cu Mihai Bravu.
Recunosc a nu mă fi adus la dreapta credinţă…
Aşa că, pînă voi fi luat la ispăşit un catralion de ani la smoală, m-am pus la soare…
Ce ar merge ca muzică?
PS
Am nimerit pe un pliant chipul (cum ar spune ardelenii) lui Robert Negoiţă.
Nu m-aş lega aici de ochii candidatului, de o apropiere trădînd numai echilibru nu, de tipul de zîmbet nu tocmai responsabil – căci pînă una-alta omul dirijează un mic imperiu financiar, între care hotelul Rin, şi a fst suficient de deştept cît să-l învingă pe predecesorul primar, infinit mai good looking.
O singură chestie nu reuşesc să ghicesc pe figura domnului candidat: interesul real pentru cel din faţa sa. Putinţa de a rezona realmente cu eventualele probleme ale acestuia. Mai degrabă e omul chitit să ia faţa grupului de juni din cartier, să spunem Dudeştii de la Sfînta Vineri.
Bineînţeles nu scrie nicăieri că dînsul, un politician trebuie să probeze neapărat asemenea dotar. Poţi avea figura dlui R. Negoiţă şi să dai gata gospodinele de pe strada Postăvarul.. Ori vajnici cetăţeni în preajma pensiei din zona Rîmnicu Sărat.
Aceştia din urmă, la o adică, ştiind binişor cu cine au de a face.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu