duminică, 9 decembrie 2012

/ UMAN / Răsfoim reviste...



Răsfoim reviste...

S-a prăpădit Larry Hagman, J.R.-ul (prescurtare de la John Ross Ewing) sîmbetelor noastre de acum trei decenii și un pic (cu reluare prin 1991 parcă). 
Serialul, "Dallas", a fost relansat acum puțini ani, prilej pentru a-i poza și pe unii dintre vechii corifei.


Atît Hagman cît și Patrick Duffy (personajul Bobby) arată cadaveric.

La o adică, dincolo de așa văzută greu suportabilă, poate e bine să ne obișnuim cu ideea... Că omul ajunge și așa. Că noi vom ajunge așa (dacă glanda de sinucigaș nu va fi mai puternică...).
Barim de încercat să ne obișnuim cu ideea.

Gîndesc la Miss Ellie, din același serial. Nu cred că avea, la cumpăna deceniilor opt-nouă, departe de etatea celor doi amintiți mai sus. Dar arăta altfel... Poate e de cercetat de ce la ea (Barbara Del Geddes)  și de ce nu la ei...


Larry Hagman zîmbea de zor, cel puțin la jumătatea vieții și apoi. Poate i-o impusese rolul din „Dallas”. Cert este că nu era surîsul său, căci – lecturez în aceeași revistă – a suferit o operație, pentru o ciroză.

Aparențele...
Nevoia imperioasă de a ne prezenta drept ce nu sîntem... Ce sîntem cu adevărat e insuportabil celorlalți, asta pare să ne fie convingerea...


Ce-o gîndi de-a lungul zilei, Patrick Duffy cel de azi?
Mda, nu toată lumea are vîna de profil a unui Jean Gabin... Să-i ardă să recite Je sais. Să se înfățișeze precum sacrul monstru francez la 70 de ani... Am sentimentul că Gabin dăduse tîrcoale morții sau măcar privațiunilor mari, la tinerețe... Nu s-a mai speriat de ea cu una, cu două, mai încolo...

Obișnuit cu moartea părea și Humphrey Bogart. Și un Clark Gable. Spre deosebire de un Gabin, întîlnirea cu Respectiva va fi fost mai greu suportată. Cei doi fumau, beau nu tocmai cu măsură...
Despre Rock Hudson, muntele de om dispărut pe la 1985 datorită SIDA (și implicit unui anumit gen de homosexualitate) nu știu ce să spun... Dar e de cercetat – dacă nu o fi crimă astă băgare de ochi în viețile altora. Mama îmi zisese pe vremuri că e, iar Superego de azi îi duce ștafeta...


Răsfoiesc revista.

Ha.
Asupra problemelor reale nu se opresc jurnaliștii. Dar, ei ori departamente PR, inventează. Că două dudui faimoase s-au certat de pildă pe Chris Brown.
Într-o altă situație, e pus în lucru și maestrul Photoshop, pentru a-i garnisi cu vînătăi și răni pe Gabriel Aubry, care ar fi rîvnit pe nedrept la o Halle Berry (altminteri cu zece ani mai vîrstnică) a altcuiva.

Aparențele...

Cuplul Beckham.



Potrivit ochiului meu, doamna nu are absolut nimic cu ideea de maternitate.
Ca urmare, sînt un pic nedumerit ce-o apucă să facă patru copii.
Te pomenești că Victoria cată să se convingă astfel că posedă secretul femininății, adică taman maternitatea pomenită de mine în fugă mai sus?
Se prea poate.


Dar ce naiba caută David în treaba asta?
Pentru care nu pare să posede vreo rezonanță, vreo empatie deosebită cu cei din jur...
E posibil să fi avut vreo mamă aducînd întrucîtva cu Victoria. Dar mai puțini frați, ceea ce i-a permis statutul de Frumosul familiei.


Mda... Au ceva probleme, odraslele de vedete... Răceală și suceală destulă de la părinți, limite puse probabil aiurea, dar bani la discreție. Bașca normala tendință de a-ți depăși genitorii. Mamă, ce cocktail!

Oare cum va arăta Posh către și la senectute? De ce îmi fuge mintea la o poză a lui Judy Garland, din acea perioadă a vieții ei?




Băiat frumos era și Richard Burton.
Care și-a luat de asemenea nevastă cam colerică. Chit că, spre deosebire de doamna Posh, Liz Taylor era superbissimă.


N-am idee ce va fi avut pe suflet teribilul actor al deceniiilor cinci-șapte. Dar pilea la greu. În operație se angrena și Peter O'Toole, care a reușit să scape și, probabil drept mulțumire, acceptă la 80 de ani roluri de papă. În vreme ce din Burton ne-a rămas doar vocea-imagine din Războiul lumilor, al lui Jeff Wayne.


Pe undeva (de fapt la pagina trei) o băbuță se uită fără să priceapă mare lucru la un militar al Său. Doamna fiind Elisabeta II a Marii Britanii. Oarecum limitată, poate închistată, va rămîne în istorie prin lunga-i și totuși serena domnie. În ochii școlarilor de mîine ai Albionului și nu numai, va fi pe același palier cu Elisabeta I și cu Victoria.
De Diana își vor aduce aminte cam cîți au azi idee de Wallis Simpson.


PS
Pricep cam tîrziu că poza familiei Beckham, decupată, e pusă în Photoshop pe un fundal citadin oarecare - vezi ceva mai sus, în post. Au blitz din față, dar umbra le vine tot spre fațâ (Drop shadow clasic).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu