miercuri, 9 ianuarie 2013

/MUNTE, ARTA POLEMICII, PSIHANALIZĂ / Subsemnatul, pus la zid


I

Punerea la zid cu pricina este efectuată zilele astea de un cineva nesemnat, la comentariile unui post de acum vreun an.
Îmi dădeam cu părerea acolo despre una din multele-mi mici obsesii: cultul privindu-l pe Cuxi Șerban.

O serie de observații - zic eu nu tocmai idioate - asupra noului moment am înșirat la comentariile acelui post (le reproduc aici la PS).

Mai comit și altele, în cele ce urmează.
Categoria umană doritoare de astfel de manifestări, de floricele și roz nu posedă în sine acea recuzită, acea conduită, ci doar are nevoie de ea pentru a viețui suportabil.
Adică îndeobște adepții vreunui guru, idol, dumnezeu sau dulciuri televiziuni comerciale devin mai liniștiți și eventual echilibrați doar în urma adoptării acelui mod de viață. Dacă îi zgîndări, dacă ameninți că le iei acea compulsie, e foarte posibil să devină fiare. Sau barim unii dintre ei.

La o adică, oare eu ce m-aș face dacă mi s-ar lua compulsia numită a cîrcotăși la adresa unor asemenea manifestări? Adio sentiment demiurgiuc - îndeobște inconștient - că am comanda unor pîrghii ce influențează lumea asta!


În altă ordine de idei încerc să pricep funcționarea unui om de genul Anonimului care semnează comentariile pomenite mai sus (și reproduse... mai jos).
Cert este că omul nu are curaj (față de propriul SuperEgo, față de eventualii cunoscuți care l-ar descoperi altfel decît pozează curent?) să semneze. Deși, dacă stai să gîndești, cei mai toxici (poate și periculoși) tipi e posibil să fie necurajoșii.
Mda, viața omului e plină de descoperiri ale Americii... A unor lucruri de acum clare ca lumina zilei și pe care omenirea le știa de pe la Adam sau măcar primii patriarhi încoace.


II

Deși pare un nimic, răspunsul meu la comentariile Anonimului - mai exact despre influența accentuată a experienței de altădată asupra gesturilor noastre actuale - m-a tulburat poate util. Ca urmare, am visat din plin azi noapte.
Între altele (printre ele, neavuabile), a revenit obiceiul developării de filme. Dar și al descărcării în instalația proprie unei cisterne cu oxigen lichid, însă demersul fu incomplet, c-am zis să iau o pauzăăăă...., iar cînd să mă apuc de operațiune mașina plecase...
Îl altă parte, ieșeau 2-3 gîndăcei dintr-o cutie de DVD (cu disc înăuntru), prevestind însă o sinistră cloacă a acelorași înăuntru. Am acționat prompt și ucigaș, cu un insecticid puternic, dar apoi nu am mai putut folosi discul nou-nouț cît și înregistrat cu ceva de acolo. Nu e tocmai plăcut să știi că ai scăpat de un dușman dar ai omorît și o parte din tine...


III

Îmi cad ochii pe vorba Anonimului, "Ești frustrat!". Mare impact se pare că posedă această acuză asupra țintei!
E nițel timp pierdut acum a descoperi de unde se trage vulnerabilitatea în chestiune sau e de circumscris totul unui moment la dracului de neplăcut pentru noi, unui sentiment greu suportabil. La acest stadiu pendinte de subconștient e greu să mai iei în seamă argumente de bun simț, cum că bietul (accentuat) frustrat are destule pe cap, lipsa de afecțiune primită fiind deja o mare belea în ceea ce-i privește nesiguranța sub soare.
Tot ce ne rămâne este să focalizăm cît mai mult un fascicol al atenției noastre pe această problemă, pe această deocamdată fisură în reduta personală.



PS

Iar vorbesti neintrebat? Ti-e ciuda? Esti frustrat?
"unul de-al lor valoros de azi" - poate esti tu acela?

"un confrate deosebit" - asta a fost Cuxi, odihneasca-se in pace.

Daca nu l-ai cunoscut, nu inteleg cum iti permiti sa comentezi despre el, nu inteleg cum iti permiti sa comentezi despre un om indragit de unii si care a disparut dintre noi. 

Esti patetic.


Desigur, nu ma astept sa publici comentariul meu.


Păi de ce să nu public al dumitale comentariu?
Mi-ar fi jenantă poziţia de a nu fi în stare să-mi apăr punctul de vedere decît pustiind totul în jur - adică eliminînd comentariile la rîndurile mele...
Este drept că alţii îşi apără opinia în mod farfuridian, adică nesemnînd.

Bon.
Îmi place aici că mergi instinctiv în căutarea rănilor din copilărie ale preopinentului. Şi e foarte probabil să procedezi astfel pentru că dumneata însuţi le posezi, ai suferit loviturile aferente cîndva, altminteri nu văd de ce te-ai folosi taman de ele şi nu de altele...

De pildă, cum că vorbesc neîntrebat.
Trec peste amănuntul minor că nici eu nu te-am întrebat de voroavă, aici, dar te bagi. Deci îţi calci prorpriul prinţip.

/.../


A nu-l fi cunoscut pe Cuxi.
Iar judeci cu dublă măsură! Deci o sumedenie de inşi care nu l-au cunoscut pot să cadă pe spate la numele şi personalitatea lui, dar eu ba.
Interesant.

A fi dispărut dintre noi.
Pentru că eşti băiat rău, voi răspunde pe măsură. A dispărut şi de fraier! Eu am vreo 35 de ani de munte prăpăstios totuşi şi nu mi-am rupt gîtul, cum a izbutit Cuxi după un fleac de ani! Trec peste paradoxul că alde clujenii își declară idol un om care, totuși nu a respectat regulile muntelui (iar paradox, născătorul mitului Cuxi, Dinu Mititeanu cunoaște bine ce și cum cu avalanșele).

În ce priveşte amabila caracterizare de patetic, asta e, n-o să mor dintr-atît, că mă vede careva astfel. Oi fi eu de toată jena, dar barim posed curajul de a semna ce afirm.
Dumneata nu ai acest curaj.

Ce să mai spun de un răspuns ceva mai la obiect la afirmaţiile mele despre Cuxi, de aici şi de aiurea!
Pînă una-alta m-ai ambiţionat şi mai tare împotriva respectivului şi a celor ce-l cultivă.
"... Periindu-te pe tine, lustruindu-se pe el."


**

"Nu am întîlnit om de la care să nu am ce învăţa..."

Interesantă alde tactica amicului de mai sus...
Deci într-o polemică (descopăr şi eu taman acum America!) contează foarte mult experienţele precedente. Căci de-ai primit vreun cîndva, e destul de greu de rămas tare cînd eşti atins azi peste răni...
Totodată.
Multă lume scanează pe cel din faţă şi, fiind mai ieftin, îi plimbă aşa 'provocări', cum ar fi zis Elena Ceauşescu. La care cel atacat se cam face găină şi, în consecinţă, e mai uşor de atacat, lovit, băgat la colţ.

E de luat în seamă, precum în cazul Anonimului, şi panoplia cu care este adversarul obişnuit... Pariez că lui i s-a fluturat mult în ochi şi urechi expresia "Ai vorbit neîntrebat!". Ori "Eşti patetic!" )în formularea bineînţeles proprie deceniului şi mediului de formare a respectivului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu