vineri, 18 ianuarie 2013

/UMAN, PSIHOLOGIE, LUME/ Prin urbe, 16 ianuarie...




M-am nimerit azi la psiholog.
Bineînțeles că nu mori de plăcere ascultînd observațiile acestuia despre dedesubturile onor client.
Este de spus că am fost la psiholog dar nu în sens clasic...
M-am oprit în fața vitrinei cu cărți de la Cercul Militar, cel bucureștean. Și m-a pălit scurt o mare iritare pe autorii cu lucrări pe acolo (nu neapărat cele din imaginile următoare).







Chestia, dincolo de doza deloc plăcută de agresivitate ce-mi trădă în cont (Unde o să ajungi cu așa ceva? Cum mă-sa e de gestionat așa ceva?), mi-a oferit o explicație a belelei - dacă bineînțeles asta 'ine grozav de cald. Sentimente asemănătoare voi fi avut în copilărie față de unii dintre maturii din preajmă, pe care eram iritat, furios pentru că: a) se prosteau exact în modul care mi-era interzis mie, puștiului - dar ei erau mari, nu?  b) Nu mă prea băgau în seamă, folosndu-mă eventual doar ca parte a publicului ce se dorea să cadă pe spate la șmechereala lor....
Este drept că în astă categoria nu intra mama, dar cuprindea inclusiv unii invitați cu veniri relativ dese în cămin.

Mmm, cum ziceam, fie și pentru că ne aflăm în miez de iarnă, descoperirea nu ține loc de cojoc...
Dar a mișcat ceva prin lături, cum se întîmplă nu o dată în încercarea de a ne aranja ale minții... Cred că foarte sănătos este să văd și dintre cele bune ale lumii...


I

... chit că lumea noastră are un talent aparte de a nu deborda de bune... Pentru că așa e Ea, mai exact a fost setată cît să acționeze mai puțin în ton cu morala, ci pentru a trăi dumneaei mai bine sub soare.  Ea, Lumea, fiecare individ care o alcătuiește...
Ne bătem nițel cu pumnul în piept în ale moralei, dar în practică încercăm să obținem din acest sport doar un tratament cît mai favorabil al semenilor.

Să mă jenez excesiv că afirm astea (mai exact cele ce urmează niel mai la vale)?
Mmmmm... La o adică, și mentorul perioadei mele actuale, Caragiale, ședea destulora precum sarea în ochi, iar dacă azi e clasic aliteraturii româești este și datorită eternei noastre fățărnicii... Bașca eneteresul de a ni-l atașa la rever - ceva a la Coposu după ce acesta s-a dus...
Că veni vorba, oare cum ar fi fost receptat azi Caragiale, cu simțul său de observațiune? Păi dați un ochi prin jur, eventual cu hazul decurgînd din faptul că un tip de azi va deveni minunăție umană și literară pentru fiii și nepoții celui care îl înjură - deseori sinistru (vezi comentarii la articole presă șamd.) azi.




Șed comod pe scaunul troleibuzului, pe Bd. Carol. Cineva a scris undeva pe un perete: "Mai bine o zi liber, decît un an sclav!". Al dracului de mișto sună, probabil pentru că grafittistul, eventual noi ne și vedem în locul celui liber 24 de ore... Nici gînd de meditație că ce se întîmplă după acea zi, respectiv dacă ne calificăm printre șampionii curajului... Însă dă bine sufletului...

Uneori, în pastile dintre-acestea intervine și parșivenia omului cu condeiul/pensula. Treaba asta se poate petrece și la case mai mari... Prin 68, era scrisă pasămite pe un zid al Sorbonei o referire la adresa (de mult expiatului) Nietzsche -  pornind de la afirmația acestuia "Dumnezeu a murit" al acestuia. "Nietzsche a murit" /semnat/ Dumnezeu, se puncta triumfător. Nu știu cît le ardea revoltaților din mai 1968 de așa reglări de cont, bașca faptul că vorbele filozofului sînt totuși nițel scoase din context... Însă dau bine, la anumită categorie re - religioasă .
Și te introduc, dacă simpatizezi cu ele bineînțeles, în turma beneficiarilor dpe urma  șuturilor către țapul ispășitor. Pedepseai un păcătos, iar asta dă bine în fața Șefului.


Rămînînd în aceeași zonă de idei, m-au plimbat pașii prin fața noi librării Humanitas de pe Bd. Elisabeta. O minunăție, chit că îi vom trece pașii cam numai noi, ceștia interesați să părem pe această cale ceva mai breji, mai sus decît ceilalți (dacă nu mă credeți, priviți și dvs. morga multora dintre clienți!)...
Într-un loc din vitrină, erau reproduse două vorbe de duh...:
"Dacă mai trec trei zile fără să fac nimic spre folosul oamenilor, mă omor!" (Tolstoi parcă).
Și:
"Dacă ziua ta nu are rod, ea nu este și tu nu ești." (Const. Noica)





Mă lansez - iar acest blog stă martor - destul de foarte rar în a face pe altul prost. Dar aici se merită, și îmi asum riscul de a mă agăța de pulpana unor titani.
Din start, e cazul să sun, m-a mirat grozav că editura (prima poci spune!) a optat pentru așa idei.
Nu stau grozav cu latina (un minuțel nu am făcut în viața mea!), dar cred că totuși humanitas din titulatura editurii lui Gabriel Liiceanu o avea legătură cu umanismul, acel curent pornit la jumătatea mileniului trecut.
Care umanism, din cîte mai rețin, sălta la loc de cinste omul, și mai puțin mecanismele care-l ținuseră înlănțuit pînă atunci.
Or nu știu cum se face că ambele citate reproduse mai sus (și șezătoare în vitrina librăriei cu pricina) țin cont cam deloc de interesele individului. Care e pus să tragă ca prostul în folosul altcuiva, ba și în direcții foarte neclar precizate, dar cu sancțiune altminteri clară...

Hai să fiu și mai clar.
N-am idee de unde luase Tolstoi orientarea cu pricina, dar pot bănui că nu venise cu ea din placentă, ci îi fusese inoculată ulterior. Cum că dacă nu faci ceva, ești demn de moarte. Miroase, ce e drept, a societate tribală, unde, dacă nu puneai osul, era absolut normal ca truditorii din jur să nu mai împartă cu tine puținele resurse ale epocii.
Pe la 1880 lucrurile se schimbaseră un pic, dar fără îndoială reprezentanți de seamă ai Societății pompau de zor pe aceeași idee. Iar Tolstoi marșa la îndemn nu degeaba, ci pentru a fi proclamat stîlp nemaipomenit al stării de lucruri din societatea rusească, eventual de a scăpa de vreun retevei, pentru cei din afara turmei. Că mai încolo a luat-o și el razna (cînd cu eliberarea șerbilor personali), cred că s-a datorat unei frici mai mari, care apare în preajma morții...

Zisa lui Noica e și mai de neam prost, mai exact aici intervine și doza de sadism a personajului - precizarea că și el fusese altoit similar nefiind de luat în discuție aici...
Deci dacă eu nu pot sau nu am chef - căci interesele mele vor altfel - nu sînt. La o adică, tot nu fel de a fi ucis....
Trec peste faptul că rod trebuia să fie după criteriile amicului moralist, nu ale noastre...
(Haios este că alde campionul muncii asidue și fără zîmbet a fost deraiat din astă lume de un... șoricel, în martie 1987...)

După toate astea mi-a fugit gîndul la nevroză, adică la boala aia ce survine cînd umbli prea mult după țintele altora...




II

Asta e, am fost acru și ireverențios mai sus... Cu atîta lume fină și de treabă (la așa optică - pasată rebelului prîslea - era neîntrecută mama...)
Să vedem însă - chit că e vorba de alte nume mari - cum procedează dumnealor...

L-am tot purecat de la o vreme (cît de departe sînt de stilul lui Caragiale, la fel sau mai agresiv ca mine, dar învăluind nemaipomenit în ironie și umor... Eu-s un Final cut pinkfloydian...) pe părintele / starețul Justin Pârvu.
În stilu-mi dezordonat, am purces pe bucăți. Așa am nimerit filmulețul unde un cor de măicuțe îi cînta Sfîntă tinerețe legionară (unde mi-am amintit vag de vînzoleala creată la vremea respectivă în presă - neluată în seamă la vremea respectivă de subsemnatul).

La situația cu pricina s-a sesizat Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului, legat de "promovarea, în lăcasurile de spiritualitate ortodoxă, de către membrii Bisericii Ortodoxe Române, a ideologiei extremei drepte".

Aș minți să spun că mor de simpatie pentru cei care vînează manifestările antisemite de la noi și aiurea... Și ei o țin întrucîtva pe banda excesului, ca reprezentanți ai unei tabere care a avut teribilele pierderi umane din timpul ultimului război mondial, iar apoi a încercat să tragă maximum de folos din această nenorocire.
Dacă o fi cazul vreodată, mi-ar plăcea să arunc un ochi în manifestările lor și sper să fiu suficient de ponderat pentru anu-i irita...
Aș lăsa deoparte și luări de poziție apropiate, cum a fost articolul din România Liberă pe această temă - și el pe linie, ca orice entitate media cu deschidere, care implicit are de pierdut dacă nu cîntă în strună șlagărelor la modă pe plan mondial.

Dar azi m-aș uita ca cei criticați, puși la index de către CMCAR.
Mai exact, la comunicatul ultimilor a sărit în sus mulțime de condeie simpatizînd cu Justin Pârvu, cu ideile acestuia (cam lipsiți, ce-i de drept, de fonduri necesare tiparului și optînd în consecință pentru net).

N-am cum să nu observ, să nu precizez chiar (ceea ce trădează din parte-mi infaturarea unei concluzii în dimeniu...) că - dincolo de principii înalte - cam toți reprezentanții acestei tabere sînt oameni. Cu umori inclusiv departe de subiect, cu exagerări deseori grosiere, cu încercări de manipulare.
Mai deloc apare și discutarea liniștită a materialului atacat, aceasta și pentru că pur și simplu nu se oferă vreun link spre el. E mai simplu să judeci pe cineva legat de mîini, ori să vorbești de rău pe cineva absent - situație existentă de la Adam încoace, căci așa ni-i în firea cea clădită (zic unii) de Preaînaltul.

Recapitulînd cazul, la o aniversarea a starețului mînăstirii Petru Vodă, e vorba de Justin Pârvu, s-a întâmplat ca un cor de măicuțe să-i cînte Sfîntă tinerețe legionară.
Nu-ți trebuie multă minte aici pentru a depista că sărbătoritul (de peste 90 de ani azi) avusese relație strînsă cu legionarismul, ba chiar privește cu multă simpatie acea epocă din viața sa.


În paralel, om fiind, starețul cere supușenie de la inferiorii săi, însă el nu ține să respecte perceptele fie și doar actuale ale țării.
Only human, cum spuneam...

Cred că afirmațiile bloggerului de mai sus constituie o evidență, pe care bineînțeles nu dumnealui o va fi decelat primul...
Ca în cazul oricărei evidențe, abătutul (cel care s-a abătut...) știe bine cum stau lucrurile, dar nu vrea să renunțe nici la optica sa, la gestul său. Ba chiar e supărat că cineva a îndrăznit să-l tragă de mînecă. Prin urmare, purcede și el cum poate la îmbrobodirea lucrurilor.

Cum am spus, nu pune alături și optica adersarului, pentru o discuție onestă. După cum optează din greu pentru atacul la persoană, cum că celălalt ar fi de pildă nazist. Da, ați citit bine, evreul e nazist.

Într-o tactică deloc nouă, se face totodată corp comun între ideile starețului și stabilimentul pe care îl păstărește, a la EXTREM DE GRAV: Se cere declansarea prigoanei impotriva Manastirii Petru Voda din cauza unor versuri de Radu Gyr
Puteți observa în acest titlu de blogarticol și transformarea audierii ditai imnului legionar în biete și nevinovate versuri ale lui Radu Gyr.
(Apropo, audierea Sintei tinereți... e mai multe, după cum se vede în cele două filme reproduse pe Hotnews.)

În paralel, e pus la zid presupusul declanșator al acțiunii... (dau citat ca să nu mă mai trezesc cu articolul de origine șters de către autor...). Nu, Doamne/Yehova feri!, pentru ce a zis concret despre Pârvu, ci pentru că pasămite e interlop, comițător al tuturor crimelor din lume...


Umanul... Iritarea că cineva ne-a stricat jucăria... Că cineva ne poate lovi certitudinea că putem face după cum ne taie capul pe lumea asta...
Cum, fac aici eu însumi o proiecție?! Se poate...

Ce pendant, autoarea articolului din România Liberă, Sabina Fati, își ia și ea porția de amabilități, ca una care foloseste  sloganurile si cliseele unei lumi falimentare, iar în paralel naște mirări de genul: "Cand Doamne /va/ recunoaste sinceritatea si adevarul unuia care isi iubeste neamul?". Iar aceasta este o exprimare elegantă, un alt intelectual român, Gigi la nume, punînd problema scurt: "NU TE MAI SATURI SA MANANCI CA__AT CU LOPATA?
si sa spui ca-i tare bun?".



Ziarul Adevărul, precum și agenția Hoț-News nu scapă nici ele mult mai ieftin, fiind demascate ca aparținînd lui  Dinu Patriciu, respectiv lui George Soros, "practic doi comunisti-capitalisti verosi", care se alătură CMCAR ("o organizatie dubioasa /.../, pentru ca un martir al inchisorilor, Parintele Justin Parvu de la Petru Voda, cu 17 ani de temnita, este sarbatorit la aniversare /.../ pe versurile celui mai mare poet roman al secolului trecut, la randul lui un mucenic anticomunist, Radu Gyr". 


Este drept că nici partea adversă (altminteri, numeric mai redusă) nu este mai ierătoare, mai elegantă în exprimări, cum este cazul curajosului (și fără poză) ItiDauPesteNasuc, în comentariile de aici.




Și uite-așa decurge, cu ceva excepții rare, întreaga poveste.
În paralel, bineînțeles, noi, românii sîntem blînzi și iertători... - căci armonia interioară a multor, multor compatrioți reclamă și această convingere (care-i mînă în mînă cu aceea că noi sîntem un popor deosebit, dacă nu chiar primul sub soare).

Încheiere
În ajutorul părintelui iese și  Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti. Și aici însă manipularea se află la ea acasă.
Iar în spatele aparențelor, probabil iritarea infantilă că lumea nu e așa cum vrem noi, că ne dă peste nas...

Nițeluș mai neplăcut este să constați, mai ales după ce te uiți mai atent în jur (o făceam ieri la Obor, stăruind 2-3 secunde pe chipul celor cu care mă intersectam) că tipul uman inflamat de mai sus este majoritar la noi, poate și în lume (unde legile, respectiv îndestularea materială sînt - am făcut bine acordul? - mai puține...).
Nu mă dau eu mai deștept, mai moral (căci de fapt sînt pur și simplu mai mototol), pur și simplu lansez o ipoteză.
Lumea e ceva mai animalică decît am bănui, decît se laudă ea... Dar dă infinit mai bine să vorbește despre scaunul ei, al Lumii, la cap, despre sentimentele frumoase sau choar pioase care o animă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu