vineri, 8 februarie 2013

/ ISTORIA MERSULUI PE MUNTE / Neagu Boerescu, primele decenii ale secolului trecut


Ante-intro

În fine, ca să nu dau de tot semn că am deraiat de tot pe ale înţelepciunii (eventual acrelii) sufletului personal, mă întorc un pic spre Munte.

De ale cărui cotloane că asigur că sînt amorezat mai mult ca niciodată.
Mi-e dor de zona de sub Creasta finală a Picăturii, spre vest...
De Rîpa Zăpezii inferioară.
De Urzica... superioară.
De "Televizorul" de sub Colţul Mălin.
De pîlnia Coştilei, cînd o priveşti din preajmă-i, de pe la 1800 metri.
De etern fascinantul perete al Gălbenelelor, văzut dinspre NE.

Şamd.
Şamd.


Intro

Un pic de istorie.
Aici avînd pregătit (adică nu folder cu reproduceri .pdf ale unor siteuri) şi ceva despre Şerban Ţiţeica.

Răsfoiesc memoriile lui Grigore Gafencu, ministru de externe în deceniul patru.




Fugare observaţii asupra autorului.
L-am citit anterior excesiv de grăbit (ajungînd să-l confund pînă deunăzi, ca stil, cu Armand Călinescu), iar răutăţile lui Argetoianu - cel obsedat de doamna Nouchette G. - nu mi-au îndreptat poziţia. Descopăr acum însă un om la locul lui, cu un condei plăcut.
Înţeleg mai greu ce-i veni să se pună în slujba lui Carol II, cînd cu dictatura personală a acestuia, dar admit că lucrurile-i posibil să se vadă ori simtă diferit din alte unghiuri...


Dar, trăgînd linia, aici ca şi la un Titulescu aş întreba: cui prodest? Căci, dincolo de lăudata sudoare a acestor diplomaţi, am ieşit tare prost în 1940...
Bineînţeles că există semeni care se simt bine periind, vorbind nefondat/părtinitor de (foarte) bine un personaj istoric...



... dar eu îmi menţin părerea că - în lumea mai destupată barim - şi figura unui Gafencu este de privit mai nuanaţat...
Între altele şi pentru că, totuşi, nu s-a sfîrşit lumea, nu a fost Sfîrşitul Europei, doar pentru că atinsese G. Gafencu o limită, aceea a neputinţei de a rămîne sub reflectoarele măreţe...




Neagu Boerescu

Apare în volumul lui Gafencu la 1931, ca aflîndu-se în preajma unui duel ce a făcut vîlvă în epocă








Am zis 1931.
La 2013 făcîndu-se - în alpinismul românesc -  lucruri de-a dreptul fantastice faţă de un drum iarna - de fapt, aprilie - pe... Valea Albă.


Fără îndoială, noi privim acum la acel moment cum zăreau aceia excursia pe Ceahlău (cca 1860), reprodusă - ca titlu de indisctabilă curiozitate - în primul număr al Buletinului Alpin.
La fel, maybe, se vor amuza de fisurile nostre surplombate de azi urmaşii de la un 2070...

Neagu Boerescu, după informaţiile mele de pînă mai ieri, era un personaj cu trecere la Gazeta Sporturilor. Unde scria crema grimperilor (grimper, fr..- a se căţăra), a warappeurilor epocii. Inclusiv Nae Dimitriu, exoticul dar tenacele personaj care scoate prima revistă de alpinism de la noi (1933), dar şi întîiul club de profil, peste un an.



Nu mai ştiu exact cine a fost cu ideea unui urcuş pe zăpadă al Văii Albe, în 1931 - Dimitriu ori confratele său Cristache Dedula. Parcă ultimul, căci tura era organizată de Asociaţia Excursioniştilor Români, iar machidonul îi era preşedinte.
( Vezi aici şi Sus la munte la izvor, capitolul Prealpinism)


(Dedula, în centru, alături de cumnaţii Socea şi Constantinescu)

Oamenii urcă veseli (am o poză pe undeva cu un Nae Dimtriu cochetînd în zona pădurii cu Cici Benkner), apoi ajung la Verdeaţă, poiana de la baza porţiunii alpine a Văii Albe:


Dintr-o numerotare necesară la un post mai vechi: Dedula, Beldie, Dimitriu, Benkner, Olly Geresch.

Boerescu este aici singurul aşezat.

Fără îndoială avea o vîrstă, mai exact peste 40 de ani.
Ce i-o fi venit să se alăture mai tinerilor din preajmă, nu ştiu - dar deja nu mai contează, deja are înţelegerea noastră.
Mai sus, pe vale, Boerescu dă semne de oboseală, motiv pentru care caută în jur un ajutor în ale rucsacului: "Dau n sticle de vin, la cabană, cui îmi cară rucsacul pînă acolo..."
Se oferă un domn mai vînjos din preajmă., Care aduce să ducă şi bagajul Cecilei Benkner, căreia i se face rău (după afirmaţiile lui C. Dedula) pe drum. De aici afirmaţia porteur-ului că a avut 45 de kilograme în grijă, cifră luată în balon de Nae Dimitriu, în scrisorile către un Radu Ţiţeica (un predecesor în alpinism, chit că mai tînăr decît ND, aflat la Paris).

Dimitriu fiind dumnealui, aici în dreapta..:



 ...sau dumnealui (în centru, la crucea lui Gică Rafail din Hornurile Văii Seci)...



ori tot el, la construcţia Căminului Alpin:
(Merită repetiţia, ca semn de apreciere din partea unui cirac de peste decenii)



Boerescu nu credem că a mai mers de atunci pe aşa trasee.
Atitudine normală.
Va fi mers pe altele, potrivit aptitudinilor.

Cert este că, răsfoind netul, dînsul nu era doar un om cu greutate  la necesara Gazetă a Sporturilor...
Mai exact este, la debutul secolului,  în anturajul echipei de fotbal Colentina AC, în extrema stîngă a acestei fotografii.
12.





E clară aici opţiunea occi (raportată cel puţin la acel moment), mai exact spre vestul continentului, în vreme ce alde centralii plăteau preţ mustăţii cu vîrfuri îndoite în sus...

Boerescu nu este prezent însă doar în fotbal (chit că nu ne e clar ce a prestat el în lumea balonului rotund).
Cert este că în 1912 participă la fondarea Federaţiei Societăţilor Sportive din România, ca reprezentant din lupte.
La 1922 alcătuieşte primul cod de punctaj al sariturilor in apa si clasificarea pe categorii a saritorilor.
Asemenea împărţire în multiple domenii poate părea de mirare doar azi, însă se practica, inclusiv în anii 30, cînd destui alpinişti practicau rugbiul, atletismul şi altele. Aş cita aici pe Virgil Ioan şi pe Eugen Stoian, însă ei nu sînt nici pe departe unicii. Apropo de rugby. un Nae Dimtriu îl cunoaşte pe Radu Ţiţeica în tribunele unui meci de acest fel, în primii ani ai deceniului trei, unde primul arăta nişte poze din turele sale de-a lungul Carpaţilor Meridionali)

În 1927, semn că activase şi în acest domeniu, participă la înfiinţarea Asociaţiei Presei Sportive, unde este ales vicepreşedinte.
Ca şi cum aceasta nu ar fi suficient ca să ne mire, Federaţia de Box îl alege peste trei ani (1930) drept prezident pe Neagu Boerescu.

După aceea, mai exact în 1933...:
...Directia Educatiei Poporului din cadrul Ministerului Instructiunii Publice a initiat o serie de conferinte, cu scopul de a stabili directiile programului cultural pentru tarani si muncitori. Sanatatea, munca, sufletul si mintea au fost termenii-cheie ai discursurilor tinute atunci de Vasile Voiculescu, Neagu Boerescu, Ulisse Samboteanu si Virgil Badulescu. 

E foarte posibil ca şi filmul turistic (pe care o echipă cuprinzînd nume importante dinztre montaniarzii vremii) realizat în 1930 în Bucegi să se fi datorat şi contribuţiei lui Neagu Boerescu.

Opresc aici relatarea despre Neagu Boerescu, indicînd celor mai harnici decît mine un fond de arhive unde s-ar putea descoperi lucruri noi despre acest om.



PS1
Legat de memoriile lui Grigore Gafencu  văd că există opinii diverse...
Tonul ultimelor mă împiedică să le iau foarte mult în serios, chit că vin din ograda unei publicaţii pe care o credeam cît de cît obiectivă.


Completare foto poate utilă:



Echipă AER pe Valea Seacă a Caraimanului, 6 iulie 1930, tură notabilă în istoria alpinismului românesc. Fotograf, Dedula. În cadru, de la stînga: Eugen Stoian, Gogu Georgescu, Nae Dimitriu. Virgil Ioan)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu