joi, 28 februarie 2013

/ RELIGIE / Noii sfinți și problemele ce-mi par că ridică BOR




Mi-am dat cu părerea la un moment dat că mi-i suspectă brusca picare în sondaje  Bisericii majoritare
Nu renunț la ideea-mi de atunci că situația îmi pare un pic forcepsată, fruct al vreunor neînțelegeri prelați-pterea laică.
În paralel - pe fondul unei total neașteptate inflații de cîrteli antireligioase mai mici sau mai mari prin gazete - mai miros și alte cărămizi ale situației.
Fără a avea pretența că le-am identificat eu primul…


Pînă de foarte de curînd, Biserica ortodoxă părea să subziste în mijlocul unei vaste zone unde nici frunza nu mișca. Ceea ce nu-i putea prinde decît bine, avînd în vedere apetența celor din Dealul Mitropoliei pentru încremenirea lor - altminteri motiv de fală personală.

În ciuda acestei tendințe de a ține roțile timpului în loc, par să fi existat în ultima vreme importante rîuri contrare. Unul al fi cel al tipilor fără mamă și fără tată cărora le pute cam tot în Instituția ortodoxă românească. 
Mă recunosc cu jenă între aceste sinistre personaje fără nimic sfînt. Între altele, subsemnatul a găsit drept glumă proastă săltarea în reflectoare a tot felul de personaje, istoricește recente și pretins sfinte. Precum Valeriu Gafencu.


Doar aparent am lăsat mai sus în aer enumerarea unor categorii care nu iau deloc în serios conducerea BOR...

La o ieșire de azi prin cartier, am trecut încă o dată prin fața unui mic magazin cu produse ardelenești - mezeluri, brînzeturi (lîngă ieșirea nordică Metro Iancului). Unde ședea de mai mult timp în vitrină o fotografie a lui Arsenie Boca, personaj din categoria Gafencu cel pomenit mai la deal. Continuîndu-mi drumul, m-am pus pe meditat ce i-o fi cășunat negustorului. 
Și brusc mi s-a aprins o lampă. 
Cei precum Gafencu sînt cît de cît actuali, RESPECTIV MAI APROPIAȚI SUFLETEȘTE credinciosului de azi. Aceasta în condițiile în care de cel puțin un mileniu creștinismul i-a oferit drept icoană nu doar chipurile famelice ale diverșilor sfinți de esență religioasă bizantină.


Ce-i veni taman acum drept-credinciosului să strîmbe din nas? Păi, dincolo de tradiționalismul său, acesta nu avea cum să nu fie influențat de schimbarea de-a dreptul dramatică din jurul său, de după 1990. Care au marcat putința de exprimare personală, dar nenumăratele planuri de informare laică pe care libertatea politică i le-a adus sub ochi / în simțuri etc.

Prin urmare, cei precum molcomul meu negustor au alunecat iute spre sănătoasa idee că e normal să aibă, să se roage unor sfinți pe care să și-i simtă aproape, inclusiv geografic și ca reprezentare iconară.

Foarte curînd, reîntorcîndu-mă spre casă, am trecut pragul evlaviosului cîrnățar (o spun salivînd!). Abia acum am văzut că în colțul de vitrină ce-mi atrăsese atenția existau în zonă vreo trei icoane clasice, dar este clar că acestea nu puteau concura vizual un chip uman, fie și în reproducere fotografică.
Ardeleanul, tip onest-grăsuț și  de vreo 28 de ani, mi-a explicat amabil simpatia pentru Boca prin faptul că acesta îi este apropiat (în sensul poate rezona cu el), iar în paralel a fost la mormîntul acestuia, unde atmosfera face posibile minunile șamd.


Mda…
Nu va fi ușoară misia conservatorilor noștri ortodocși, dar cînd a fost ușoară viața acestei specii - religioasă ori ba - sub soare?
Nu cunosc exact situația cererilor de a canoniza niște băieți care, pînă să aibă discutabil comportament nemaipomenit în închisorile comuniste, aderaseră la o organizație deloc pașnică, aceea legionară. Am sentimentul că fruncea patriahală a trecut cu mare încîntare între drept-aleșii calendarului pe un Ștefan cel Mare, dar acum e la măricică strîmtoare…
Pe de o parte, străinătatea fie și doar laică i-ar lua imediat la rost, cum că încurajează fascismul. De pe altă parte, acceptînd creațiunile plebei, ar accepta nu doar dreptul acesteia de a interveni major în trebile Bisericii, dar un anumit cod moral de confecționare a sfinților, a comportamentelor în general. În comparație cu așa ceva, viața de zi cu zi a mai-marilor ortodocși ar suferi inevitabil o comparație nefavorabilă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu