marți, 5 februarie 2013

[ SOCIAL ] Oameni. Români ai anului 2013


Pomeneam de curînd despre modul de manifestare al (multor) credincioşi.
Care nu e precum aveam idee şi în general se spune, se predă la şcoală.

În context, nimeresc azi la TV pentru o transmisie de la Arpechim Piteşti, unde lucrătorii au intrat într-o grevă de  tip spontan.


Este acolo, în ce spun oamenii aceia, un amestec - ordinea este aleatorie - de infantilism, de şmecherie şi de agresivitate.

Plus prostie. În sensul de nepricepere în ale mersului vieţii.
Oamenii nu simt că întreprinderile ori Sănătatea (e vorba de sistemul sanitar) nu mai pot fi ce au fost cîndva. Pot fi orice, eventual şi mai bune cîndva, dar ce au fost nu. E regulă de trei simplă: n mai avem condiţiile de atunci.
Trec peste faptul că susţinătorii ideii (Sănătatea să fie ca altădată) idealizează lucrurile, ca să le fie psihic mai bine...



Infantilism.
Acei oameni  în salopete (unde şi femeile au o încrîncenare proletară, ceea ce este - la o adică - absolut normal) nu realizează că o firmă poate şi să nu mai meargă. Şi că ei îşi pot peirde slujbele.
Ideea din urmă îi îngrozeşte...
La o adică, situaţia este ca în faţa morţii. În sensul că au trecut destui pe acea poartă (în acest caz, disponibilzaţii ultimilor 23 de ani). nu s-a dărîmat totuşi cerul, dar totuşi nouă - celor aflaţi încă în  ţarcul spiritual comunist) ideea ne e insuportabilă.


Agresivitatea vine din număr, la adăpostul căreia pot porni ameninţările, inclusiv privitor la un ieşit în stradă, periculos prin faptul că ar coagula şi alte categorii sociale - faţă de care nu mai poţi ieşi ca la un Ploieşti 1933 (am tratat pe blog despre subiect), cu flinta.

Şmecheria decurge din poveştile vehiculate. Că de două mii de ani cei ca ei au trecut peste atîtea... Că bandiţii de la conducerea ţării au distrus economia şi Sănătatea.



Nu condamn pe nimeni pentru această situaţie.
Dar îmi mărturisesc un anumit disconfort (de om hipersensibil), că în marea turmă naţională am alături oameni gîndind astfel. Şi care, fie vorba între noi, e foarte posibil ca - intraţi într-o răîzmeriţă victorioasă fie şi pe moment - să procedeze exact precum minerii unui iunie 1990, săî nu le placă cei care nu-s ca ei. Primitivul, acţionînd după asemenea altminteri naturale reguli, se află oricînd în noi...

În acelaşi timp, mă resemnez cu ideea că unii din jur sînt şi astfel.
După care încerc să merg mai departe.


PS
Între altele, arpechimiştii se leagă de ministrul Vosganian, care în paralel cu atenţia insuficientă pentru ei cîntă şi la pian (pesemnne a făcut-o într-o emisiune TV).

 
Zău că pricep greu - formula este retorică... - ce demon ne împinge să gîfîim pentru dobîndirea unor înălţimi înălţimi sociale unde să ne frece ridichea orice  proletar răzgîiat de deceniile comuniste, respectiv de votul universal...
Ce angoasă este mai mare decît a primi - pardon ! - expectoraţii de la orice compatriot (pentru a mă exprima elegant) ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu