joi, 28 februarie 2013

/ UMAN / Precum fața nevăzută a Lunii



Rețelele sociale (cărora Facebook le este cu onor lider) aduc al naibii cu fața luminată a lunii.
Ultima avînd însușirea că nu ne lasă niciodată loc vederii către cealaltă surată, 'a neluminată.





La vie. A la Facebook si nu numai.
Un spot de lumină foarte puternic spre inșii pe care îi duce - prin dreptul spotului - o bandă rulantă...

Unde îi poartă apoi pe cei care zîmbesc grozav (lumina, proiectorul bate de sus)?
Nu pot pentru ca să știu!
Știu doar că vine ulterior un alt contingent sub mirifica lumină...
Două corpuri neputînd ocupa același spațiu.

Aceste savante meditațiuni apărură urmare umei amenințări de excludere din partea diriguitorilor Facebook (cerusem cu nepricepere noi amiciții).
Și care-mi născu un sentiment prost, identificat drept călcat pe rana de altădată, cînd erai amenințat cu îndepăratea dintr-un grup uman. Care în sine era cum era, dacă greșeai realmente, dar deseori beleaua venea din oarece senin, pentru că avea unul mai Puternic senzația c-ai călcat pe bec... Sau avea chef el de lovit pe cineva la nimereală...

Așa ceva face parte, totuși, din ale vieții.
Mica problemă - o spune fie și un psiholog mediocru ca mine - apare cînd (în trecerea anilor) magazia sufletească devine aglomerată de experiențe neplăcute pe care - cîndva - nu le-am putut suporta pînă la capăt.
Cînd se adună prea multe 'putreziciuni' în cămara cu pricina, zic unii că aerul devine irespirabil, ba apar și infecțiuni deloc simple...

Ca urmare, înainte de a porni precum un Gică P. și ale sale 20 de primăveri - pe drumul dragostei -, e de simțit cît mai mult din cele ce nu ne plac...



Cum,  așa ceva ie masochism?
Poate.

Noroc de faptul că masochism nu e chiar ce se spune la răspântii...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu