marți, 26 martie 2013

/ PSIHANALIZĂ, VIAȚĂ / Vis neplăcut



... bineînțeles că onor auditoriul sare în sus trei metri - a reticență - la așa vorbe... Psihanaliză... Apoi: vis urît.

Mica problemă este că ambele, plus cele racordate la dumnealor, există.

De ce fuge lumea de ele?
Pentru că le disturbă umanul eșafodaj cu care se protejează de neplăcerile vieții - cele de care ei însuși au idee, dar le-au aruncat și le aruncă în camera fără ferestre.
Îi înțeleg. La o adică au familii, situații, viitor poate de întreținut și nu-și permit să aplece urechea la acele vaiete, fie și personale. Cu atît mai puțin la vreo voce care le vorbește despre cele reale din jur.


Am visat întîi un răposat, apoi doi - de care fugeam de zor (only human... - vorba agentului Smith). Mă deranja vederea lui/lor, dar mai ales presupusul miros, de care fugeam pînă în pragul asfixiei din lipsă de respirație.

Nu știu dacă mă sperii în sine, cît mă îngrijorez foarte de semnal. O zonă mortificată - în urma a ceea ce se numește traumă teribilă - în interior...

Karen Horney sfătuiește la tratarea asemenor lucruri, acțiune fără de care situația poate degenera...



Pffff...
Nasol.


Un lucru la îndemînă, chit că fără îndoială insuficient, este să nu fug de idee... Că ceva e nasol, acolo în interior...



PS
" - De ce toate acestea?
- Pentru că ne-am născut."

PS2
Vreți lucruri vesele?
Nimic mai simplu! E plin tîrgul: televiziune, tabloide, Facebook...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu