joi, 21 martie 2013

/ NAȚIONALISM / Incidentul Bentița tricoloră


Știre la televiziunile noastre despre un incident într-o școală din Secuime, de  Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Mediafax prezintă lucrurile cît se poate de echilibrat, dar alte surse media, în general distinși compatrioți au purces la cuvenita inflamare.

De pildă Consiliul Național al Elevilor. Care spune iritat una, motiv pentru care încerc să ghicesc chipurile, gesturile animatorilor din respectivul conclav...
În paralel, România Liberă șerpuiește, subiectiv-interesat, adică precum știrea de origine. Ca atare, nici gînd să ma răsfoiesc întru opinia Jurnalului (național, of course!) ori a României Mari.

Își pierde capul și ditai "Gândul", mai exact condeierul acestuia Marian Sultânoiu.
Asemenea majorității lumii bune românești, și în cazul acestuia naționalismul e acul care face să explodeze urgent masca de echilibru, de civilizație.
D. Sultănoiu nu-și pune problema elementară să verifice ori măcar să bănuiască - în baza unei lungi experințe de viață - adevărul, complexitatea acestuia. Putea mirosi ce s-a întîmplat, după cum putea trata egal cele două tabere ajunse în conflict în scoala cu pricina. Dînsul este însă în apărarea rromânilor noștri verzi, bucuros fără îndoială că are prilejul de a-și descărca din adîncuri...

Mă aventurez eu cu ultima expresie? Nu bag mîna în foc... Simt că naționalismul este un mod de eliberare temporară (și cu prețul de rigoare, al rămînerii in groapă) de inferioritatea între boboarele lumii. Asta după ce, în prealabil, te-ai simțit suficient de mic pentru a  te refugia - precum una dolescent - în gașca unde pozăm (cu gesturile de regioare) drept puternici, nesupuși și nemaipomeniți. Aceea naționalistă.





PS

Am zis că nu sînt interesat de opinia Jurnalului național, dar netul m-a purtat finalmente și spre acolo...
Hotărît lucru, posedăm o doză de infantilism care nu ne va face să îmbătrânim curînd... Duduia ameeninată pasămite cu moartea are un bentițoi cît toate zilele, pe care îl afișează fără tremur în curtea școlii, iar în paralel transmite românilor mesaje aproape planetare:
"„Vă mulţumesc din suflet pentru susţinere, sper ca v-am făcut mândri ca sunteţi români, să nu uităm un lucru: împreună suntem cei mai buni! Vă pup!”

Ca prizonier al cutării dincolo de aparențe, e interesant cum arată clișeele primare, auzite în familie, în mediul de viețuire, în baza cărora juna își alcătuiește mesajul...
Apoi, meditez că țîfna (noastră) naționalistă ține și de teama de a fi înghițit - posibil lent - de Celălalt, de Altfel, în condițiile în care nu posedăm mijloace ceva mai solide de a ne opune.

Am sentimentul - alimentat inclusiv de poza de mai sus - că destui români ai locurilor posedă nostalgie după epoca 1989, cînd erau apărați mai abitir de sistem, inclusiv la fața locului. Au mentalitate de stăpîn al locurilor, decurgînd probabil din sloganele postbelice. Or istoria zonei e ceva mai complexă.

Enteresul si iar enteresul... Ziaristic, național...
Ai spune că ameninările cu moartea au venit de la cine știe cine, în cine știe ce context... Cînd colo, aparțin unui curajos mesaj pe Facebook:
"Moarte Sabina Elena !!! Trăiască Ungaria Mare ... Ţinutul Secuiesc în libertate, Ardealul nu-i România, România-Ţigănia, p...a mă-tii ţigan S.E".

Fără îndoială echivalentul alor noștri de pe net. Dintre care mai reținuții se exprimă așa:

"Ungurii din Covasna si Harghita sunt mai prosti decat prevede constitutia Romaniei si daca ar avea putina demnitate ar pleca inapoi de unde au venit ca sunt neam de Bosgori si nu rescriem Istoria Romanilor pentru ca vor ei doua judete sa faca ei ce vor acolo. Romania e a Romanilor, Ungaria e a bosgorilor."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu