joi, 28 martie 2013

/ TURE PERSO TRECUT / Brîul lui Răducu, septembrie 1993


Pot oferi motive, chiar dacă nu mi le cere nimeni, asupra avalanșei de poze vechi din ultima vreme... Poate teama aia că te duci si nu lasi nimic in urmă (sanchi, dar am zis să incep cu asta, ca să nu mă acuze altul!). Apoi, le pun si pentru că eu am găsit mare plăcere a in citi notatii, a savura poze ale inaintasilor pe munte.

Clubul Alpin Român s-a reînființat în ianuarie 1990. Eram la acea dată adept al spiritului, al stilului acestuia (mai exact al aceluia dintre războaie, CAR înființîndu-se în 1934), inclusiv în ceea ce privește excursiile de prezentare - pentru începători - a zonelor alpine.
S-a nimerit să fiu probabil cel mai îndreptățit în a conduce astfel de ture, atîta doar c-al meu caracter burzuluit, plus al unor colegi de Club a făcut ca o asemenea acțiune să nu demareze în primii doi-trei ani. Este drept că am făcut mai multe drumuri cu colegi mai tineri din CAR.
În toamna lui 1993 am purces însă la întocmirea unui ciclu de asemenea drumuri, două în amintitul an, cinci în primăvara-vara următorului. Ziarul "România Liberă" a avut amabilitatea să ne publice anunțul.

Primul drum a fost stabilit pe Brîul lui Răducu. Sfîrșit de septembrie, vreme foarte frumoasă. Îndeobște existau doi conducători de grup, motiv pentru care i-am propus să mă secondeze lui Bebe Moldoveanu, care împlinea în acel an 20 de ani și pe care îl cunoscusem ceva mai bine în tabăra CAR din Piatra Craiului (organizator Vlad Petrușca), cu cîteva săptămîmi în urmă.

Întîlnirea doritorilor pentru această primă deplasare a fost stabilită la ora 10 a.m., cînd ajungea la bușteni trenul personal de la București. Supriză măricică, la statuia caporalului Mușat ne așteptau vreo 12 amatori. Dreptcondiție, notase în anunț că e indicat ca doritori să fi executat ceva trasee a la creasta Pietrei Craiului. Oamenii păreau să corespundă.
A fost o deplasare plăcută și comodă tuturor.


Bebe Moldoveanu.

În poteca Văii Jepilor, pe versantul Caraimanului. Eu cu Bebe urcasem cu o zi înainte Creasta Coștilei, dormind noaptea la refugiul Coștila. 



Cum am spus, o zi minunată!

Echipamentul nu a fost niciodată punctul meu forte... Este drept că urmau să mai treacă ceva ani pînă ce  montaniarzii de rînd să-și permită produsele magazinelor gen "Himalaya".


Cîțiva dintre participanți au revenit în anul următor în drumurile noastre, cum este cazul amicului din stînga.


Nu mai știu exact care erau, dar între participanți a fost o mamă cu fiul ei.

Probabil aici sîntem imediat în bazinul Văii de Vest, pe Brîul lui Răducu, îndreptîndu-se spre Claia.



S-a mers cel puțin onorabil ca viteză, motiv pentru care nu am fost stresați de timp. Bineînțeles că eram atent la acest amănunt...




Afost cu noi și Ciprian Teodorescu, care frecventa de ceva timp CAR.

O eroare de încadrareduce ochiul spre Peretele cu Florile. Ne aflăm deci aici în bazinul Văii Seci dintre Clăi.

Nu am găsit necesar să mergem pe Claia (cale de cca o oră, dus-întors din Brîu/Șaua Clăii). Aici sîntem în pîlnia Văii Comorile Clăii.

La coborîre, pe captarea de apă din poteca Schiel. În laterale, frații Nichita, dintre care Dan (stînga) îmi va fi alături în cîteva rute foarte frumoase, în abruptul Bucegilor.

La cișmeaua de lîngă telecabină.

Și o surpriză în gara Bușteni...


Totul a părut să plece cu dreptul, însă peste o săptămînă - descurajați nu doar de vremea devenită rece, dar și de ora foarte matinală de pornire în excursie - nu a venit nimeni din afara Clubului!  Asta e.
































5 comentarii:

  1. Poteca de pe Braul lui Raducu pare cel putin la fel de batatorita ca cea de pe Valea Jepilor. E frumoasa tare poteca aia si pana si din alb-negru reiese frumusetea zadelor de acolo - printre primele poze de dupa intrarea din Valea Jepilor, acolo unde se face odihna, e locul meu preferat, ii spun "Livada cu zade" ca e asa verde si copacii sunt rari cat sa creasca iarba inalta si sa razbata si-un fior de vant s-o legene. Cat despre vederea te tot uiti inspre Caraiman si Portita si nu te poti satura usor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehehe..daca nu citeam RL pe vreama aia, vezi? Am ratat intalnirea! Uff...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu a fost o tură epopeică, eroică... Fu un ceva, o simplă cărămidă într-un zid altminteri onest. Casa fiind CAR de azi, de mîine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Abia ma inscrisesem la CAR Bucuresti,cu vreo 2 ani in urma si era a doua excursie cu tine.
    Si Bogdan Pascal ti-a fost unul din coechipieri,in excursiile astea colective.
    Mai stii ceva de el???
    Mie imi placeau foarte mult turele astea anuntate in "RL" pentru ca erau educative si puteai sa-ti faci amici,colegi de munte.
    Oamenii erau modesti,in sensul ca nu erau ingamfati,mai stiau sa dea inca un "Buna ziua".
    Astept cu interes noi amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai fusesem împreună?

    Am mai publicat RT-uri din trecut.

    Am mai dat de Bogdan la un moment dat (3-5 ani?), dar atît...

    Mie unuia nu mi se par oamenii de azi mai îngîmfați. Cam tot pe acolo...

    RăspundețiȘtergere