miercuri, 15 mai 2013

/ Disensiuni CLUBUL ALPIN ROMÂN / Opinie, 15 mai 2013


De pe lista CAR:

 Cozmin Ardelean
I-ati pus in brate lui Eugen Popescu mai mult decat a avut inainte de 2006.Sincer, direct si fara ocolisuri.Clubul Alpin Roman nu mai reprezinta nimic din ceea ce a reprezentat pentru mine in 2005 cand am pus umarul pentru infiintarea Sectiei Universitare Cluj.
Cezar Manea
Întrebarea cât si neliniștea ta si de fapt a tuturor membrilor care au urmărit discuțiile de multe ori neprincipiale, este întemeiata.Doresc ca acest raspuns sa lămurească cumva lucrurile.Nu trebuie acuzat cineva anume si mai ales Dan pentru situația actuala.O mare parte de vina o avem noi, cei care nu am fost alături de el. 
         etc.

Animatorul acestui blog crede că nu vreo persoană anume este de vină pentru situația în care se află CAR.
E o simplă chestie de viață, de bolovani pe care Aceasta, Viața, ni-i mai aruncă în cap uneori.

Au pățit-o și alții, mai exact colegi de-ai noștri din alte vremuri.
De pildă în episodul Buletinul Alpin, cu o inițială înțelegere tacită, ce s-a crezut a fi încheiată între amici. La care așa-zișii prieteni s-au dovedit ulterior cu totul altceva, speculînd naivitatea, respectiv superficialitatea lui Nae Dimitriu și a celorlați înaintași ai noștri.


Hai să redau ceva mai amplu episodul:

Buletinul Alpin apare din inițiativa componenților așa-numitei Grupări Alpine, activînd în interiorul Asociației Drumeților din Munții României. În martie 1934, cățărătorii cu pricina decid să se separe și să fondeze Clubul Alpin Român.
Cum de revistă se ocupaseră în ADMIR doar Dimitriu și ai săi, nici nu s-a pus problema ca aceștia din urmă să nu 'mute' și publicația. Totul a părut de la sine înțeles, motiv pentru care nu s-a încheiat vreun act. Este drept că nici Dimitriu nu a găsit necesar să întocmească forme de proprietate legală asupra Buletinului...

Peste 3-4 ani, un personaj recent înscris în ADMIR a gîdilat nefast orgoliul liderului formațiunii respective. Care a decis să ia de-a gata o revistă de notorietate, chit că nu contribuise cu o virgulă (fac abstracție de o poezie-glumă).


Cineva, la 2013, vorbește de piraterie, în ce privește acțiunea lui Eugen Popescu. Termenul se potrivește la fix demersului admirist din 1938. S-au dus frumușel la Camera de Comerț solicitînd înscrierea Buletinului Alpin drept proprietate a asociației lor. Cum pe numerele revistei din ultimii trei ani scria clar editorul (CAR), au prezentat doar exemplare din primul an, cînd existase menționată doar egida ADMIR, a fost nevoie de ochiul închis al funcționarului, întîmplător un admirist pe nume Ion Gaiser.

Din acel moment ADMIR s-a considerat proprietara revistei, trecînd la pregătirea primului număr "revenit" sub sigla sa. În paralel a notificat noua stare de lucruri Clubului Alpin, interzicîndu-i să mai scoată buletinul cu acelaşi nume.
Previzibil, membrii C.A.R., care au decis să continue tipărirea publicaţiei - de unde două reviste cu același nume pe piață. În această situaţie ADMIR a făcut din nou apel la justiţie, obţinînd sechestrarea clişeelor copertei şi a tuturor exemplarelor considerate pirat. CAR a replicat prin alt demers juridic, prin care a izbutit ridicarea sechestrului, dar nu şi redobîndirea dreptului de a mai edita Buletinul Alpin.
Așa apărut Buletinul Clubului Alpin Român.


Este drept că situația este un pic diferită, în rău pentru CAR, la 2013.
Personal, Eugen Popescu îmi pare un adversar infinit mai puternic decît admiriștii de altădată, chit că nici el nu-i infailibil... Totodată, aici nu e vorba doar de un mădular al CAR, ci de întregul său corp.

E.P. are destule șanse să răpească (termen uzitat de colegii noștri de altădată, privind furtul, raptul Buletinului Alpin) forma juridică a CAR, iar în practică sacrosancta clădire a Căminului Alpin.
Ăsta e adevărul.
Dacă oi vedea lucrurile prăpăstios, aia să fie singura problemă!


La acest stadiu e  importantă unitatea de care pomeneau unii dintre liderii noștri, zilele acestea.
E posibil să se purceadă la nașterea unei asociații paralele, vreun Club al Alpiniștilor Români (să-mi fie iertată formula de către colegii maghiari, germani etc.!). Va fi o probă de foc, în sensul că vom descoperi de am stat pînă acum împreună din plăcerea de a forma o Echipă mare ori doar pentru a fixa fudul la rever o tradiție, de ochii lumii.



În paralel, va exista gruparea - de acum cu nume mare - a lui Eugen și compania.
Cum am făcut și mai sus, nu țin să mă strofoc de stilul adversarului și nici să-i găsesc bube în cap, chit că e om și, deci, posedă... A nu-ți respecta dușmanul înseamnă a pierde o ocazie de a-l învinge.

Dincolo de acestea, chit că par eu visător, sentimentul mi-e că Neamicul nostru va avea probleme mai mari decît noi. E chestie de aritmetică. Jucăria dobîndită nu-i va aduce satisfacție interioară, iar acreala decurgînd de aici se va îndrepta inclusiv spre colaboratori. Plus că va obosi, inclusiv de gînduri a la Hagi Tudose, ce revine seara în preajma prăvăliei dobîndite, de teamă să nu fi luat foc ori să i-o fi călcat hoții.
În același timp, incorectitudinea nu clădește nimic serios în timp.  Episodul cu delegațiile vehiculate la o recentă adunare generală este emblematic. Sau pretenția de pe unul din siteurile sale, pusă la loc de frunte, că nu cenzurează.


M-am uitat cîndva la numărul de posturi de pe lista lui E.P.. Traficul era neglijabil, comparat cu al listei noastre.
Aceasta și pentru că un om cu scaun la cap nu stă în țarcul unui despot. Cu regret o spun, dar Eugen este unul. 


Are și defectul că se înfurie repede... Îi vînd liniștit acest pont, conștient că nu la vîrsta asta va învăța să meargă în buiestru.



Păcat că s-a ajuns aici.
Să lăsăm însă un regret și o lacrimă pentru ce a fost, după care să pornim înainte.




PS
Fugar, îmi sare în ochi o chestie, pe siteul lui Eugen. Trece drept interval de existență al Clubului 1936 - 2013. Deduc din acel 1936 că pentru fostul nostru secretar general există doar ce figurează în acte... Minunatul interval 1934-36, ca să nu mai spun de 1931-34, nu există pentru el.





Un comentariu: