duminică, 12 mai 2013

/ ISTORIE ALPINISM ROMÂNESC / Gabriel Teodorescu despre tură în Surplomba Mare


Mircea Săndulescu a trimis listei Clubului Alpin Român materialul de mai jos - semnat de confratele montaniard Gabriel Teodorescu.



Îndrăznesc să-l reproduc și aici, alături (la final post) de cîteva ale lui Toma Boerescu în Surplomba mare, în 1938, la premieră. Aceste din urmă fotografii provin din colecția Sorin Tulea și le-am obținut prin amabilitatea deținătorului de azi, Cristi Cuțurescu.




Remember MAREA SURPLOMBĂ



Septembrie 1965. Luni dimineată, la refugiu, rămăsesem numai Gimi Nemeș și cu mine. Vremea era foarte frumoasă, așa că hotărâm să “facem ceva”. Ne decidem rapid pentru Marea Surplombă. Materiale aveam destule, așa că plecăm in sus.
Pe Gimi (nume adevărat George Nemeș) îl cunoșteam din toamna anului 1962, când, studenți fiind, boboci la Politehnică, ne inscrisesem amândoi la cursurile de alpinism, organizate de nea` Sandu Filip. Dar, prea curând, in Februarie 1963, drumurile noastre se despărțiseră ca urmare a morții in avalanșă a celor patru, care au monument la Lacul Capra din Fagaras. Urmarea accidentului – firească pentru acele timpuri - a fost desființarea secției de alpinism de la Politehnică.
Fiecare dintre noi era convins că celălalt făcuse intre timp progrese însemnate. Realitatea era însă foarte modestă, atât pentru Gimi, cât și pentru mine.
Ajunși in Hornul Coamei, la baza traseului, îl îndemn pe Gimi; “Hai, pleacă!”. Dar el imi replică prompt: “la refugiu ne-am ințeles că tu faci cap” – ceeace nu era adevărat. Fiecare dintre noi se bucurase de pleașca de a face Marea Surplomba ca... secund!
A trebuit sa dăm cu banul. Soarta a vrut ca eu sa plec ca și “premier de cordee”. Așa că, la treabă!
Primele lungimi de coardă au un nivel de gradul III...IV, și mă descurc binișor. Dar, pe măsura ce avansăm, colțul Marelui Tavan se apropia tot mai amenințător. Însemnarile din cartea lui Ion Coman, “Am indragit Muntii”, imi erau foarte clare în minte si, colac peste pupăză, o ceața groasă incepuse să învăluie peretele Gălbenelelor, exact ca in cartea lui Coman.
Ma cătăram cu un nod in gât. Ultima regrupare o facem chiar in colțul tavanului. Priveam cu infinită teamă următorii metri din traseu, o față aproape lipsită de prize, si un piton, în depărtare, ce părea de neatins.
Pornesc pe felia de stâncă pe care trebuia să o depășesc, și reușesc să ajung pe o mică priză, chiar in mijlocul obstacolului. Mă întind spre piton, dar era prea departe. Mă dezechilibrez, și cad vreo trei-patru metri. Mă întorc rapid în regrupare.
Intre timp, niște corbi, făceau volte imprejurul nostru, croncănind. Mă gândeam că ar putea fi aceiași corbi din cartea lui Coman, care “acompaniau cu croncănitul lor rapelurile retragerii”.
Dar eu nu aveam chef să renunț. Am ales un nou traseu pe felia de stâncă, mai sus față de primul. Și.....reușesc! Bucurie imensă! În regruparea de deasupra tavanului, Gimi se bucură ca un copil, strigă, cîntă...Până și ceața se destrămase.
Doi ani mai târziu, Toma Boerescu – autorul premierei - mi-a explicat cum se trece ușor obstacolul. Daca te chircești sub tavan, observi că poate fi trecut relativ ușor in opozitție bavareză! Cu antebrațele băgate până la cot in crăpătura tavanului, și cu picioarele presând in felia de stâncă care dăduse atât de mult de furcă atât lui Coman,cât și mie, și probabil la muțti alții, se poate progresa fără probleme. Am incercat “figura” avându-l pe Em (Emanuel) Cosmovici ca secund. Se pare că procedeul l-a impresionat pe Em. La sfârșitul traseului, mi-a multumit pentru “lecție”!
După un parcurs relativ ușor, ajungem in Valea Gălbenele si apoi la refugiu.
După amiază, stând la Belvedere, ne bucuram de razele soarelui blând de septembrie.
De jos apare un moșuleț. Isi lasă rucksacul pe banda de beton a refugiului și vine către noi. Se prezintă: Niculae Baticu! Dar asta este o altă poveste!...






La coborîrea spre Hornul Coamei:






Audio:
1 - spre final fișier
2
Toma Boerescu și echipierul său de bază, Constantin Conteș:



Împreună cu fotograful echipei, Sorin Tulea:

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu