miercuri, 29 mai 2013

/ ISTORIE MERS PE MUNTE, SOCIAL, PSIHANALIZĂ / Bietul adevăr...



Realmente nu am dormit ca lumea după cele postate ieri, mai exact m-a frecat crunt Superego-ul, cum de-am îndrăznit să afirm așa ceva!

Fu hazos (dacă se poate spune așa) că - om fiind - în treziri de crucea nopții, singur fiind și în spații relativ străine, am uneori sentimentul unei iminente agresiuni supranaturale, cînd dacă mi-aș încuraja sensibilitatea în acea direcție realmente aș da de ceva neplăcut...
Eee, azi noapte nu erau chestii supranaturale, ci iritarea umană a cuiva, pornind de la nărăvașele rînduri de care vorbeam...


Bun.
M-am nimerit azi la purecat un material din calupul Addenda al posibilei cărți la care lucrez. Mai exact am luat un post mai vechi despre Walter Muston (vezi capitolul Turing-Clubul României)...



.... pe care l-am adaptat la ce am mai descoperit în temă. Mai exact informații legate de familia formată de fiica acestuia, Wendy, căsătorită cu Dinu Noica.

În context, o sursă de informații este fiica ultimului cuplu, Alexandra Wilson-Noica, mai exact volumul acesteia, "Treziți-vă, sîntem liberi!"
Autoarea e rîzătoare, veselă, ne asigură că are relație bună cu Dumnezeu (datorită lui a depășit probleme mari...), că ce bine se înțelegeau părinții ei, cînd Noica a venit în vizită la Londra.

"Scena din 1983 cand, in Anglia, Ale­xan­dra, Wendy si Constantin Noica au ascultat acasa im­­preuna, in tacere, "intr-o deplina armonie", Simfonia a patra de Mahler e sfasietoare in simplitatea ei. Nicio vorba de­spre ce s-a pierdut fara voie, nimic despre ce ar fi putut fi. Pur si simplu comuniunea de-un ceas a unor oa­meni care s-au iubit."




Pe de altă parte, eu unul nu pot să ignor că, dincolo de toate vorbele mari din media privindu-l pe fiul filosofului, Răzvan (călugărit sub numele de Rafail), acesta nu a optat pentru acel domeniu neapărat din amor de Dumnezeu, ci și din vitalitate scăzută, din neputința de a-și găsi răspuns la probleme.
(Bineînțeles, din zona atinsă ne învață pe noi cum e cu Adevărul, pe care bineînțeles că l-a întîlnit, că-l posedă..., grație credinței șamd).


Opțiunea lui Răzvan poate nu e de mirare, cîtă vreme lipsei fizice din preajmă a tatălui  i se adaugă caracterul hipercontrolat al acestuia - exact ce nu trebuie pentru a trezi vitalitatea din noi.
(Asemenea lui iuliu Maniu, ce mănîncă totuși grape-fruitul pe care îl confundase cu o portocală, Noica - zice-se excesiv de politicos - consumă cartofii nefericit gătiți de copila Alexandra, la Cîmpulung).

Revenind la zîmbetul larg și la afirmațiile pe măsură ale Alexandrei Wilson Noica, nu pot scăpa din vedere că doi copii din patru ai aceleiași au probleme psihice majore.


"Ultimii doi copii ai mei au un mic handicap, nu pot citi, sunt inocenţi, nu au conştiinţa primejdiei."


Personale.
Mă cercetez cîtă invidie oi avea pe cei de mai sus. Ce am de descărcat din alte părți, eventual...
Dar nu pot să scap din vedere și altceva.
Din dorința de a-și crea o lume plăcută sieși, indivizi și oameni, instituții din preajmă omit amănunte - cum ar fi cele relevate de mine.
Înțeleg că multe minți omenești nu agreează contrariile excesive, iar prin urmare doresc scrieri numai de bine, ori numai de rău. Dar nu pot, barim în mintea mea, să ignor pititele...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu