joi, 16 mai 2013

/ OAMENI / Adîncurile lor



I


Este poate bine că nu avem idee de multe fațete ale realității. Trăim mai liniștiți.


Privesc totuși permanent cu coada ochiului acel român homo religiosus, frecventator activ de net.
Pe de o parte te ia cu vorbe mari - adevăr, sfințenie, Națiune - , pe de altă parte este intolerant, și implicit (teribil de) agresiv. Și mincinos, cu intermediera ascundere a adevărului.

Simt că TOATĂ zona lor este așa, nici gînd de vreun rătăcit capabil să bănuie că o fărîmă de adevăr e și la ceălalt, sau barim la mijloc.

Și să te ții expresii!

" Si cine il judeca azi, din nou, pe Parintele Justin, la TVR, intr-o stire de “demascare” a “banditului”? Rodica Culcer, fost ofiter de Securitate si tiitoare de lux prin budele de la Stefan Gheorghiu?! "


Nimeresc apoi, dus de o căutare oarecare în Google, pe siteul revistei "22".
În mod greșit mi-am închipuit această publicație drept o parte a zonei liniștite, unde se gîndește de trei sau zece ori înainte de a spune, a scrie o vorbă...
Inflamat e textul, și-mai-și comentariile. Acestea din urmă fiind ale unor oameni școliți și, în general, cu pretenții de plasament superior în societate. 


Șed la vorbă cu un vecin, profesor de matematică și octogenar. La prima vedere de treabă și echilibrat. Dar una-două îmi turuie și despre activitatea nefastă a evreilor, de ieri și de azi.

Este drept că subzistă în literele românești spiritul Dilemei. Într-adevăr, cu multă atenție în plus pentru eventualul penibil al producțiilor gazetărești.
Nu-i pun în ramă, dar îi apreciez.
În același timp, cei ca ei sînt o picătură într-un ocean.



Sîntem teribil de umani.
Iar dacă mediul în care viețuim nu oferă suficientă compensație, în siguranță și considerație primită, rămînem cum ni-i firea de bipezi și atît.
A încerca să dominăm, să obținem cît mai multe fructe ale societății, ale semenilor, urmînd inclusiv căile intimidării ori minciunii.


II

(O nouă cifră romană pare o dată cu noi idei, pe subiectul altminteri tratat (pe cît se putut) în prealabil...)

Privind la chitiții religioși pomeniți mai sus, sentimentul mi-e că ei apelează la cele sfinte cît să-și poată desfășura mai în voie...cele nesfinte.
Într-un fel poți fi neam prost cînd ești de capul tău pe lumea asta - ca subsemnatul, de pildă - și altfel e cînd te știi sub aripa eternilor ori a sfinților în viață, bașca mulți comilitoni...

Altminteri, am îndoieli că respectivii au vreo treabă cu textele sfinte, chit că unii le deprind la greu terminologia:


"Întrucât Părintele trece prin clipe mai grele (a doua interventie) şi este nevoie de milostivirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor tămăduitori doctori fără de arginţi, a Sfinţilor Arhangheli Mihai şi Gavriil şi a Sfinţilor închisorilor, fiecare, după putinţă, să se roage cu Acatistul Acoperământul Maicii Domnului, a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil spre tămăduirea robului lui Dumnezeu Părintele nostru Justin. Iar preoţii să săvârşească sfântul Maslu /.../
Cerînd mai departe rugăciunile tuturor Sfinţilor şi ale tuturor celor ce îl preţuiesc, ne dorim ca în următoarele săptămîni să putem să îl avem din nou în mijlocul nostru. Slavă Ţie, Doamne, pentru mila Ta cea mare ce ai făcut cu noi, păcătoşii!" 
Cu comentariile:
Marian:
Apara-ni-l Doamne si ajuta-ne si noua cei pacatosi si fara de numar, sa fim in viata, alaturi de el, spre mantuire!
Luiza:
Doamne, cat iesti de Bun, ai ingaduit ca parintele nostru iubit Iustin sa ajunga pina la aceasta virsta de 94 de ani, prin cate suferinte a trecut si s-a jerfit pentru acest neam, te rog din suflet Doamne da-i puere sa treaca si peste aceasta neputinta, Acopera-l Maica Domnului cu Cinstitul Tau Acoperamant.
Vasilica:
Dumnezeu şi Măicuta Domnului să îi dea sănătate Pr.Justin Pârvu…
Preasfanta Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!
Doamne ajută!
O să mă întrebați ce treabă cu comentatorii cu aprecierile mele din amonte... Aceștia stau mai subțirel cu nevoia de agresivitate a primilor (care vor să pună ordine în lume, Să fie aia...!, Să nu fie aia!), dar în situația în care îți manifești altă optică, sar crunt în sus. În cazul lor este, cred, o nesiguranță existențială atenuată de credința pe acel palier...

...Totul sună al naibii de bine aici, minus putința de a accepta că un om mai și moare, respectiv că-i sănătos să ne obișnuim cu plecarea definitivă a cuiva drag/important de lângă noi... 
Deci, dincolo de aparențe, ceva cît se poate de lumesc, și nu ca în Scripturile ce-ndeamnă la încredere în cuvîntul Domnului, în ce face, plănuiește El șamd. 


Pe siteul domnului din care am citat inițial mai găsesc:
"14 mai – Sfintii Inchisorilor, cei ce in temnitele comuniste chinuri si batjocuri au rabdat pentru credinta ortodoxa si neamul romanesc..."

Aparent sărind un pic în expunerea mea, aș opina că de nimic nu au mai mare oroare oamenii de acest tip decît să le ceri amănunte, dovezi. La dînșii, totul funcționează pe încredere - în numele căreia altminteri se trag la gros neadevăruri, în cel mai fericit caz sub forma unor duioase povestiri...:
"Într-un colţ al crip­tei, stă mai mereu şi se roagă tânărul adus cândva de rude într-o pătură. E chiar tânărul care, doar atingân­du-se de hainele părintelui, s-a ridicat singur din scau­nul cu rotile şi a putut să ple­ce acasă pe picioarele lui. Alături, o poţi zări pe acea femeie care, cu copilul ei născut fără nervul optic (sin­­dromul Duane), s-a pră­vălit disperată la racla pă­rin­telui, implorând vinde­care, pentru ca la următorul con­sult me­dicii să constate în­măr­muriţi că nervul ce lega ochiul de creierul copi­lului se refăcuse deja cu de la sine putere, sfidând orice lege sau ade­văr anatomic."

Revenind la 14 mai, ziua este - deloc întîmplător - aceea a arestării legionarilor, în 1948. Rarisim veți întîlni însă acest amănunt. Nu spun că verzii acelor decenii erau criminali, însă oricum nu prin amabilitate față de adversari erau și sînt vestiți.

Cred că e o idee din cele mai proaste să soliciți fanilor săi amănunte despre tinerețea lui Justin Pârvu, să zicem. Eventual cum se ajunge la documente, fie ele și teoretic măsluite de către comuniști.

Idem despre alți sfinți ai închisorilor - cu precizarea că acestea din urmă realmente vor fi fost locuri dantești...


Revenind la cele ce face aristocrația mediului uman descris, cu spatele pasămite asigurat de Dumnezeu ea purcede la încercarea de a stăpîni lumea. Se bagă în sumedenie de domenii ce nu au treabă cu religia, cu ar fi:
❃  actele de identitate electronice
❃ exploatarea gazelor de șist
❃ evreii cei grijulii de Holocaustul nației lor. (Aici le-aș pricepe un pic iritarea ca Valeriu Gafencu să fie declarat prigonitor al evreilor, mă suprinde doar vocabularul celor de la Asociația Foștilor Deținuți Politici, pe care îi bănuiam a poseda totuși alte rosturi în activitate, nu să preia stilul fanilor lui Justin Pârvu, bineînțeles amintind foarte vag acuzele care se aduc lui Gafencu de către Institutul "Elie Wiesel")
❃ Google si Bilderberg au batut palma oficial pentru manipularea lumii.
Șamd

PS
Mă uit la formularea:
"s-a pră­vălit disperată la racla pă­rin­telui, implorând vinde­care, pentru ca la următorul con­sult me­dicii să constate în­măr­muriţi că nervul ce lega ochiul de creierul copi­lului se refăcuse deja cu de la sine putere, sfidând orice lege sau ade­văr anatomic..."
Cu cît sînt minunățiile mai mari, cu atît nu ți se acceptă eventuale îndoieli (ce să mai spun de contraziceri!).
De multe decenii sînt convins că poveștile de acest gen sînt inventate, ba mă și amuz imaginîndu-mi cum o fi arătat mediul în care au fost fabricate, ce făceau, ce vorbeau cei în cauză - mă refer la făuritorii relatării  celei bombastice despre ceea ce-i plănuit să devină legendă, miracol, minune.
În atare situație am avut în imaginație damigeana de vin la piciorul mesei, lîngă sutană... Plus expresia condeierului, în diverse momente ale creație: "Am zis-o bine / mișto aici!"

Și ei sînt oameni...
Dacă rîndurile mele vi se par blasfemiatoare (deși aș prefera contraargumente clare), treceți pe la Damian Stănoiu ori Hasek.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu