luni, 6 mai 2013

/ UMAN / Observații din ultimele zile



I


La ultimul meu post - recunosc: nu prea conformist - un Anonim comentează:

"Ba da porc esti, sa mor io... Nu e ba ca nu-ti accept ideile, dar esti necrofag de-a dreptu! Ratatu dracu!"

Dacă tot m-a făcut porc și ce mai fu acolo, am avut o reacție dură, pe care o reproduc la PS. Cred că nu am s-o șterg, poate și pentru că un om ce se vrea tăricel pe picioare se acceptă așa cum e, inclusiv stucid de trei ori, elegant, "'Ai sictir!" (Al. Beldie îmi explica pe vremuri că acest turcism trimite adversarul să reguleze ceva, poate poate s-o calma...).

Interesante aici sînt dedesubturile care irită... Despre care deseori nu ne dăm seama ce și cum, căci am explodat deja... Iar data viitoare, din același motiv, al necunoașterii..., recidivăm.

a) Să cunoști ce te lovește.
b) Să accepți ideea loviturii (copilul din noi deseori se refugiază în spatele ideii Nu e drept!).

Pe mine, dincolo de atacul venit din partea unui agramat (aici credem greșit că unul d-ăsta n-are dreptul că dea cu parul, eventual nici să facă umbră...), mă lezează acuza de ratat. Pe de o parte pentru că-s permeabil părerii sociale, aceea care face mare haz de tipii pretins astfel. Pe de alta, pentru că realmente stau prost profesional azi, situație pe care, la anii mei, o extrapolez cu ușurință la întinderea întregii mele treceri sub soare, a întregii vieți.
Faptul că i-am răspuns extrem de dur tipului...:
"Apropo de ratat.Tu ce m... în cur ești?Și dacă dacă prin absurd nu ești, cînd ți s-o lăsa ceața neagră pe ochi înaintea morții ce crezi că vei fi? Un 'champion' ?"
... nu schimbă datele problemei, ale rănii nerezolvate.

Deseori nu trebuie verbalizat prea mult în atari problematici, doar de menținut durerea, rana în atenție, în simțuri, în lumină.


Apoi vine chestia cu necrofagia...
Acuza pătrunde pe terenul altei dureri... Nu aș pomeni de acest segment dacă nu l-aș găsi interesant, adică dătător de noi aptitudini...
E vorba de acuzele care dor chiar dacă par nejustificate, nedrepte. Adică, și poate zic bine în comentariu, nu văd de ce ar fi permisă -filia, dar nu și pretinsa -fagie.

Așa reproșuri trec de pavăza conștientă, fie și clădită pe ideea de bine/rău.
Ele dor întrucît vin din partea Societății, a lumii din jur.
Și izbutesc deoarece este reprodusă atmosfera din copilăria noastră, cu un țînc pus la punct, chit că uneori avea dreptate. Dar tata/mama avea umorile ori chiar socotelile lui/ei educative pentru a nu-i da dreptate, eventual pentru a folosi violența, șantajul în respectivul sens.

Ca adult pot să mă revolt (asemenea copilului de altădată), dar această opunere este deseori semn că inconștient recunosc puterea, superioritatea celuilalt, Părinte ori Societate.
Orice progres, orice lepădare de vechi obiceiuri vine, aparent paradoxal, pe calea recunoașterii naturii nefericite a situației.


E interesant de văzut aici ce-l irită pe amic, pe Anonim.
Îl supără că ne luăm (pasămite) de un băiat tînăr și frumos, și mort în același timp.
Se teme (teribil, dar neconștientizat, deci gata la proiecții spre altul) de o moarte prematură?


II


Urmăream aseară cîteva canale TV, le-aș spune hedoniste. Care urmăresc aproape în exclusivitate plăcerea brută a vizionatorului.
Aceasta, plăcerea, cuprinzînd și nenumărate pastile sociale (cu familia cea dragă...). Că ai astfel trecere la ceilalți - ce frumos, ce înțelept și bine crescut le zice!". Dar te și ferește de neplăcerea de a ieși din rînd...
La Taraf TV, doi tipi de o anumită extracție etnică, alături de două delicioase bombe sexy, tratează asemănător lucrurile: totul e roz, totul e posibil, noi sîntem peste ceilalți șamd.

Dimineață, nimeresc la radio o melodie a lui Smiley (știu pentru că se prezintă, acolo), care amestecă și el dorințe  - uneori aiurea întru curgere a ideii textului, dar fără îndoială pe placul sufletului, al adîncului.

Nici o problemă de ofuscat din parte-mi, și asemenea categorii umane au nevoie de drog.

M-aș da totuși deștept un pic, observînd că nu înveți, nu clădești nimic urmărind asemenea spectacole. Repet, nici nu oblig pe nimeni s-o facă! Bașca recunosc faptul că soarele are lumină pentru oricine, indiferent de gusturi...

Altă observație.
E instructiv să urmărești situații, oameni (inclusiv prin intermediul media) situați nu prea aproape de gusturile tale. Îmi mărturisesc în așa situație, dincolo de faza cînd mut iute pe alt canal, păi multă furie!
Dacă aste de mai sus vi s-au părut bizare, stați!, căci nu ați auzit restul...
Cred că în acea furie se află sentimente din copilăria primă, gen a nu fi apreciat pe cît vrea puștanul, respectiv teama de azi de a nu-i simpatiza brusc pe cei din față... Ultima chestie e grotă neplăcută, dar cu posibilități de comori, dacă ai cumpăt a pătrunde...
Să nu audă mama că pot simpatiza cu aceia.


III

(Foto: Paul Airinei, pe Alpinet.org)

Sînt un mare amorezat de versantul Albișoarelor, din Caraimanul Bucegilor.
Probabil că nimeni nu cunoaște mai bine ca mine zona, probabil că nimeni nu e mai extaziat de ea - asta dacă bineînțeles contează (trec peste faptul că trădează un deficit de exprimare către oameni a simpatiei, entuziasmului etc.).

Acum cîteva zile, un confrate montaniard face pe net un material cu alde caracteristicile Albișoarelor, la vreme de iarnă.
Foarte curînd, stimabilul (really!) Bubulu coboară Albișoara Crucii cu schiurile.

Știam de niște că mi-am confecționat asupra locurilor un fel de cocoon infantil, în sensul că acolo-s numai io, respectiv lumea apreciază asta drept mare-mare lucru. Să tot dregi goluri ale sufletului, acelea survenite în primii ani de viață....
Ori te pomenești că e o tendință generală umană, atîta doar că unii nu apucă să conștientizeze tărășenia?? (am mai identificat nebunii ce părea inițial doar ale mele, apoi s-au dovedit tare răspândite...)

Mda, lucrurile neplăcute la care e de renunțat ori la care e de înhămat spășit, cum că nu-s de scos din carne...
Auzi, zonă doar a lui, iar el foarte mare!...




IV

În rest, o carte întru psihologie, primită cadou de la cumătrul Mugur.


Nu e chiar stilul meu, autorul fiind deseori prizonier clișeelor sociale (poate bine face, nerămînînd ca nu-spun-cine, un marginal social, o oaie pierdută și speriată).
Dar are sumedenie de informații interesante, respectiv de formulări care poate adîncesc niște știute mai vechi și cărora un ciocan în plus nu le strică, în drumu-le spre o statuie personală cît mai eficientă / plăcută ochiului.

Cu precizarea că vorbele goale nu fac doi bani, plus că nici măcar o îndelungată coborîre a lor spre adîncurile noastre nu scoate greu suportabila nefericire din viața noastră):

"Nu poți duce o viață cumpătată dacă nu îți percepi, controlezi, prevezi emoțiile."
"În timp ce iudaismul, creștinismul și islamismul găsesc adevărurile într-o carte sfîntă, religiile orientale te învață să-l descoperi înlăuntrul propriu. Acesta este, în viziunea lor, drumul către iluminare."
"O companie nepotrivită poate provoca mai mult stress decît singurătatea"
"În tot ceea ce ce înconjoară putem să vedem, să auzim, să mirosim și să gustăm mai mult decît o facem în mod normal. Observatorul atent va găsi în cotidian un farmec nebănuit."
"Văzute des, portretele unor necunoscuți încep să-ți pară simpatice."
Altele, aici

Bineînțeles, extrasele au fost ciugulite în funcție de sensibilitatea lectorului - adică eu... Sorry, dacă le știați ori vi se par banale!




VI


Primesc newsletter de la un tip, cu pseudonimul Saccsiv.
Pare dintr-o tabără de fundamentaliști religioși mioritici, cu reproșuri la adresa multora (revin mai jos), dar și a conducerii BOR.


Cu precizarea că-mi găsesc prea ușor motive de amuzament superior, nu pot să nu-i descopăr, pe Saccsiv și ai lui, cam în contracurentului istoriei...
Erau supărați rău pe actele biometrice. Or fi și acum, dar acum ținta nemulțumirilor s-a deplasat spre căsătoriile între homosexuali. Ce să mai spun de foarte proaapetele încercări prin Vest ca asemenea cupluri să înfieze copii.

Eee, nu vă știu orientarea, la pomenitele probleme. Dar tot o spun!
Ăia chiar tîmpiți nu or fi prin Occident, de judecă precum o fac / acceptă în legi. Mi se pare cam ușuratic să se fi pogorît înțelepciunea, bunul simț, dreapta credință doar la noi...
(Chiar în Klein, de mai sus, citeam că Olanda are oameni printre cei mai destinși de pe planetă, urmare inclusiv a repartizării ceva mai neextremiste a veniturilor, dar și a pericolului Mării Joase care îi unește de veacuri...)
... Am sentimentul că acolo sînt posibilă poveștile cu homosexualii, cartierul nostim din Amsterdam etc. și pentru că ei se simt mai puțin amenințați.

Amenințați de ce?

Încă nu știu, dar mi-i clar la compatrioții mei un ceva care ține mai puțin de concret, cît de telurice ale lor, ale societății.

Eeee...S-a pornit mintea! 
Mărturisesc faptul că la domnii homo posed și un ceva de respingere. Mica nuanță de adăugat este că am față de tipul care iese la parăzi, libidinos, cu inele șamd. Ăsta îmi creează disconfort, măricel. Mult sporit față de un domn - să zicem - care nu e deloc pe firea mea umană dar care mi-ar face avansuri sexuale. Am dat ultimul amănunt nu neapărat pentru a mă demasca ori pentru a vă oripila, ci pentru a puncta ce anume irită ăl mai neplăcut... Mda, tipul uman cu mărgele șamd... Acolo e de căutat, iar asta e valabil și la mine și la revoltații cei cu bolovanii, din timpul parăzilor gay...De ce ne irită... Opresc dezbaterea aici. Căci ajunge un ciocan la căruța de oale de azi...

Bon, revin.

Mie unuia mi se pare aiurea treaba asta, să spui altuia ce să facă.
Care nu e tîmpit, cazul olandezului, francenzului, scandinavului etc.
La o adică, problema e a ta, în România, că - dincolo de aparențe - ordinea actuală e al dracului de fragilă...
Căci, dincolo de răcnetele fraților fundamentaliști și nu numai, se află teama domniilor lor. Cum am zis mai sus, deseori nici ei nu realizează foarte corect de ce anume le e teamă... Un ceva și mai incomod și invizibil totodată îi împinge să se înfurie, să țipe, să aibă ochii mai inflamați decît s-ar cuvenit, glasul le e aiurea mai alto...

Într-un fel e amuzant, să-i iei la o masă, să-i întrebi de ce anume le e frică / pe ce sînt revoltați, și să-i vezi cum răspund prin plopi.
E problema lui, în țara cutare, că dacă apar o sută de sodomiști, frații ortodocși - în interiorul lor - deja au vizualizat progresia acestora în viitorii ani, deja se văd învinși de necuratul, deja se recunosc fără forță.
Găsiți-mi altă explicație (dar nu din categoria gogoșilor sforăitoare)!


Mda...
"Urâciunea pustiirii: Olanda deschide calea (și) pentru legalizarea pedofiliei"

Pentru că așa mi se pare mie, la aceia e pustiire...
La noi, poți pune semnul egal între adopțiile cu pricina și pedofilie, dar nu e urîciune...



PS

"Ba da porc esti, sa mor io... Nu e ba ca nu-ti accept ideile..."

Tot e bine că-mi accepți ideile.
După cum.
Dacă tot sînt porc, hai să mă port ca atare.
Una la mînă, învață să scrii.

Apoi, voi cînd pupați în cur un mort aia cum se numește? Necrofilie?

Ia-uite măi! Eu dacă am un blog și scriu pe el trebuie pentru ca să rămîn civilizat, să mă jenez, să spun săru-mîna la doamne...
E uite că-mi permit să fiu porc, ba unul cu șoriciul gros!

Hai sictir, Anonimule!
Și porc fiind, o să stai la poarta moderării cu alte intervenții.
Uite-așa vrea mușchii mei, ăia porcini.

Apropo de ratat.
Tu ce m... în cur ești?
Și dacă dacă prin absurd nu ești, cînd ți s-o lăsa ceața neagră pe ochi înaintea morții ce crezi că vei fi? Un 'champion' ?

Hai sictir again!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu