luni, 24 iunie 2013

/ ISTORIE / Album Sorin Tulea, 1936-37

Episoadele trecute, la:

1

2

3


....Reiau scurgerea imaginilor Sorin Tulea din 1935, cu filele de jurnal aferente:




Ce le-o fi venit cu acel dormit la Hotel "Gălbenele"... (denumirea exista deci în 1935).
Altminteri mintea merge la un alt dormit cu un viitor mort (chit că to'i ne ducem, la o adică...). E vorba de întîlnirea lui Dan Popescu la Piatra Arsă cu Nicu Comănescu, în iarna 1935-36. Și nu au vorbit puțin, căci dimineața le-au venit reproșuri: "Ne-ați făcut capul mare!..." - informație de la D. Popescu, 1985.. 
Mda, prețuim mai ales ceea ce ne lipsește, respectăm (cît de cît) mai ales pe cei care s-au dus din viață,,,

























Fără îndoială explorarea din Peștera Polovragi. Despre care apoi Nestorescu și Tulea scriu în Buletinul Alpin.
Iar la senectute sînt îndeajuns de prieteni cît Tulea să-i pună poza doctorului în orimele pagini ale (cele cu prieteni) ale jurnalului...


Pare Nae Dimitriu...
Iar sticla nu de apă...
Altminteri, el sau ba fiind în astă poză, îmi aduce aminte declarația cuiva: "Se trata cu alcool atît dimineața, la plecarea pe munter, cît și la întoarcere..."
După cum gradul de nevroză nu-i va fi fost chiar de colea, avînd nevoie de calmul țigării inclusiv la premiera Crestei Picăturii...
Altminteri țigara apare la destui alpiniști din epocă, dar e de notat că sîntem foarte departe de campaniile anti tutun de la sfîrșitul veacului 20. Este drept că realmente prost ică atunci cînd un alpinist veteran te mustră pentru că fumezi, dar el fumase și la prima, și la a doua tinerețe.


Polovragi?

Aceleași fizionomii, dar de aproape.

Îmi fuge mintea aici la o zisă (de prin "Groapa"?): "Boierul venea călare / Iar țiganca pe picioare..."

Campania de refacere a marcajelor, pomeijtă în Jurnal de ture.

În stînga pare să fie Constantin Toboc...

Dimitriu, fără îndoială iritat de vandalizarea unor tăblițe...

În stînga, Boerescu. Altminteri masa pare pusă în mijlocul naturii...

Iar pare să fie vorba de Dimitriu, iar e posibil la mijloc să se afle alcoolul... Oare Tulea ținea să imortalizeze așa ceva și datorită conflictului între generații, plăcerii de a-l vedea coborît măcar și temporar pe adult de pe soclu?
Să vezi cînd l-or lua la purcat pe Ordean, la vreun 2080, alți cercetători!...


Apropo de anterioarele două poze, este interesant de cercetat de unde îi venea lui Dimitriu știința, arta de a conduce oameni (tocmai el, hipercriticul de altă dată - deși e de înțeles: la căldura recunoașterii a lăsat-o inevitabil mai moale).
E posibil ca un ascendent să-i fi conferit lui Dimitriu inclusiv natura sa mai fragilă, pe care simțeai nevoia s-o protejezi, ca față de propriul părinte ajuns în anaghie fizică. O să mă înjurați - din n motive - pentru așa vorbe, dar simt că adevărul nu e tare departe...

Cine o fi fost duduia? Nu văd bine ori e un eleșteu, un rîu în ultimu plan?
Lîngă femeie este și Conteș, dacă îl identific exact... Iar și mai departe un tip ce aduce cu Cristea, dar e posibil să nu fie el - căci vine în CAR abia după război...


Poză... bestială. Nas în nas, fie și peste masă, doi mari păstori ai Clubului Alpin...

A, retușat cît amputut o zgîrietură pe clișeu, picată taman pe nasul lui Dimitriu (amîndoi, Nicolae, amîndoi cu diminutivul Nae... Oare lui Baticu îi mai spuneau Năiță pentru a fi deosebit de alt nume din CAR, ori pentru că era nițel mai fragil (și el!)?
Apropo de arta lui Dimitriu de a conduce Clubul, nu spun că am aprofundat subiectul, dar e posibil ca Baticu să fi fost singurul care a ajuns la clinci cu el, ba în repetate rînduri (1939, 1946). Dar aici mă opresc din ipoteze, ajunge pe ziua de azi...


Îmi pare rău, dar nu-mi dau seama unde e făcută poza. Loc nemaipomenit.
Lume multă, domnișoare cel puțin două.



Un gros-plan. al aceleiași imagini:


E posibil să fie o pozăavînd drept surată o alta, publicată în Buletinul Alpin, cu autor Barbu nestorescu și plasată pe Valea Adîncă...
Posibil.


Nu cunosc prea bine fizionmia Căpitanului, dar aduce cu C.Z. Codreanu... E făcută în Bucșoiul?






În centru, Boerescu și Conteș. La ultimul, genul de tăietură a părului la urehe pe care Ceaușescu îl va reproduce inclusiv prin 1970...
Probabil cămulți ar fi păstrat inclusiv un anumit tip de mustață, de nu s-ar fi nimerit să-l adopte cîndva un învins al istoriei, Adolf pe numele mic...



Mda... caietul.
Deci o ascensiune neterminată în Acul de Sus.
O alta în Peretele Gălbenelelor, așa  numita Extremă Estică (viitorul Trei Surplombe) - mai jos Dimitriu chiar pare în acest perete.
Că veni vorba, gelos sau ba pe succes Baticu, N.D. încearcă de două ori să stabilească și el aici un traseu. Pare chiar ahtiat de succes, motiv pentru care publică acele tentative (adică plus Extrema Vestică, adică viitoarea Surplombă Mare) în Buletin drept trasee noi...


Interesant este în context că Baticu merge cu Dimitriu la o a doua tentativă în Estică, din care coboară în rapel (imagini în Buletin, NB fiind recognoscibil după șosetele cu dungi - chiar dînsul mi-a indicat amănuntul!). Interesant sînt aici cîteva amănunte.
În Amintiri, Baticu nu pomenește de încercarea cu Dimitriu. Totodată, cînd propune lui Conteș să încerce împreună viitoarele Trei Surplombe, nu pare să mai aibă grija din anul precedent, de a nu supăra pe cel care pornise explorările...
O să se spună aici că-i caut cu tot dinadinsul bube... mentorului nostru, dar nu ai cum să nu-ți pui problema...
Apoi, în 1946, deși pare să fi refăcut el două-trei lungimi de coardă unde fusese cu zece ani în urmă (alături de Dimitriu), raportarea nu o face la experiența personală, ci la cît suise Comănescu, în 1935...
E foarte posibil ca la mijloc să fie vreun disconfort major survenit în încercarea alături de Dimitriu, de unde tendința de a uita...


Ce fețe au cei doi din stînga... Oameni simpli... Cine știe la ce maghernițe insalubre pe post de casă personală reveneau seara...


Pare vagon de clasa a treia... Banchete de lemn.








Am ajuns la o tură pe care o găsesc totuși de calibru, fie și pentru că de acum avem fotografii de la ea.
E vorba de a doua ascensiune a Furcilor (apropo, cînd va fi apărut această denumire, căci inițial era vorba doar de "Peretele Gălbenelelor" și atît, apoi, după cum se vede în jurnal, dar și în... Buletinul Alpin - cel din ultima parte 1940... - de "traseul Trandafir").
Parcă Baticu a venit cu ideea traseului "Trandafir", ca denumire, dar nu știu exact momentul: adică pînă în 1938, cînd Carol II instaurează dictatura; în următorii doi ani și jumătate, ori în perioada legionară?

Madeleine Popescu reapare, alături de un Fănel P., dar și de Victor Knapp.

Interesantă succesiunea - în Jurnal, anumelor în Furci: Boerescu, Dimitriu, Baticu... Chit că traseul e deschis de ultimul, iar tot acesta conduce tura, cel puțin pînă la Balcon... Atitudinea copilului supus, față de Autoritate? (Dimitriu era cea administrativă, Boerescu cea fizică?)






Nu știu dacă imaginea este luată în această tură din 27-28 septembrie 1937, dar vederea pare să fie din direcția Furcilor, a Pereteleui Gălbenelelor în general.

Aici este imagine luată clar de pe Colțul Gălbenelelor, publicată și în Buletin, pe care au fost schițate, la vreun 1939-40, traseele din Perete.




Pare să fie Baticu la rapelul dintre cele două etaje stîncoase, de apropiere către Furci.


Traverseul către diedrul Furcilor. Baticu /capul de coardă, după toate aparanțele.

Unul dintre secunzi, poate Nae Dimitriu. Deși Baticu avea să scrie că au avut o singură coardă, aici văd că tipul din imagine are un ceva suplimentar, dat după gît.
Aici nu caut - repet! - bube lui nea Nae, dar e păcat și să ne expunem la reproșuri, între generații: "Ce naiba, bă, voi n-ați văzut acolo sau acolo că nu e cum se spusese anterior?")

Că veni vorba. Spuneam că nu s-au făcut poze la premiera Furcilor, în 1935. Acum descopăr însă în Amintiri Baticu: "Am urcat pe un bolovan mare (la rampa superioară de acces, n.n.) , unde Ion mi-a făcut o fotografie"...



Posibil Boerescu, în traversarea către diedrul Furcilor.



Cineva mai nesigur, poate Bădilă.

Baticu, pornit în traseul propriu-zis.

Imaginea de mai sus are toate incredoentele pentru a deveni clasică. Un motiv în plus pentru a-i mulțumi lui Sorin Tulea.
Oare o fi scăpat vreodată aparatul pe munte? Asta apropo de efortul său...


Platforma de la Fereastra Furcilor... Nu-mi dau seama dacă e seara, ori dimineața (căci s-a dormit acolo...).
Foarte probabil: jos, Baticu și Aerkeder.
Sub perete: Dimitriu și Bădilă.
Nae D. a avut niște probleme de stomac, cu mențiunea că, inevitabil, Baticu nu putea pomeni în Amintiri nevoia acută a unui loc de odihnă pentru așa afecțiune...

În stînga apare Toma Boerescu.

Gros-planuri.

Baticu menționează că, ulterior, Aerkeder l-a dus în traseu pe Pincu Weintraub, care avea să-l conducă ulterior prin acele locuri pe Emil Cristea (cred că respectarea cu strictețe a formulei Emilian e un mod de a conferi cu orice preț respectabilitate).

Aici s-a stat peste noapte.
Baticu descrie astfel tura, inclusiv cu referire la noapte:
"La 28 septembrie 1937 am repetat ascensiunea peretelui Galbenelelor pe traseul Furcilor pe unde nu a mai urcat nimeni de la premiera din 20 octombrie 1935. Au participat la aceasta actiune urmatorii alpinisti: Nae Dimitru, Toma Boerescu, Sorin Tulea, Ion Badila, Edy Aerkeder si eu, deci sase persoane. Fiind foarte multi si trebuind sa se faca fractionarea fiecaruia pe rînd, s-a pierdut timp pretios. În plus, Nae Dimitriu a avut o indigestie, poate de emotie, poate pentru ca a mîncat ceva ce nu i-a priit. Oricum, am avut motiv sa întîrziem. Noaptea ne-a prins în grota situata pe terasa de la nivelul "ferestrei". Am stat acolo pîna a doua zi dimineata, pe frînghii, unul în altul, încercînd sa ațipim. Morfeu ne-a ocolit, desigur, asa ca Sorin a avut prilejul sa-si arate talentele (Muzicuță? Cîntat? Glume?, n.n.).. Unde-i voie buna, noaptea trece repede. A si trecut chiar. Dimineata, ca sa fie tacîmul complet, a mai tras si o ploicica. Pîna la "fereastra" am fost eu cap de coarda, ca "gazda". În continuare l-am lasat pe Toma cap. Ghicisem ca avea aceasta dorinta. Dealtfel, trebuie sa recunosc, ploiesteanul s-a descurcat bine. Pacat însa, asa cum am aratat, grupul nostru a fost - iarasi - prea mare..."



A venit, în fine, și dimineața.
Cînd am timp, va trebui să ascult și relatarea lui Toma Boerescu, în Memoriile sonore ale acestuia... Aici, probabil pe brațul nordic al balconului, într-un peripluu inaugurat de Ion Trandafir, la premieră.


Probabil poza de mai jos e în Valea Gălbenelelor, la urcuș spre traseu. Pe declanșator apăsa Boerescu.
Bădilă și-a scris și el amintirile, în Muntele, parcă numărul 3.
Avea pe atunci, la data ascensiunii, 17 ani. l-am cunoscut la ședințele CAR postdecembriste (la altele nici nu avem acum...), mi s-a părut un om la locul lui, agreabil, domol.
Nu făcea un secret că Nae Dimitriu îl punea să care coarda grupului, în turele comune...

Nu pot localiza, imaginea de mai jos.

Poza pare a fi deasupra Balconului, iar tipul din imagine Toma Boerescu. Pare.



va urma



Ca de obicei, mulțumirile:
Lui Andrei Done, care ne oferă pe net filele de Jurnal.
Lui Cristi Cuțurescu, posesorul actual al imaginilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu