duminică, 23 iunie 2013

/ ISTORIE MUNTE / Albumul Sorin Tulea (III - 1935)



Autorul imaginilor, Sorin Tulea - un pic aranjat în softul anilor 2000...
Care împlinește în anul acestor imagini 20 de ani... E vorba de 1935.
Cînd se întîmplă să țîșnească pe scena alpinismului românesc o pleiadă de tineri - de spus, încurjați, luați pe munte, aisugurați-pînă-își-iau-zborul de imprevizibilul Nae Dimitriu.

Deși îndeobște albumele, reproducerile de aceste fel sînt seci, nu mi-am putut înfrîna dorul de dat cu părerea... Poate nu e rău. Ah, nu voi scăpa niciodatăd e astă dambla - ca să citez pe un amic - de a privi în spatele virgulelor (nu doar gramaticale)...
Dimitriu este imprevizibil în sensul că acreala, hipercriticismul manifestat cu mulți cogeneri pare să scadă pe cînd e înconjurat de tineri. Probabil percepe acel mediu ca mai redus în agresivitate
Voi reveni de fapt asupra interesantissimului nostru înaintaș...
Prin această imagine a Colțului Vântului (folosesc denumirea lui Radu Țițeica, nu mai țin minte exact dacă o clasică monografie îi spune Țancul Retezat ori Colțul Moșului), din Moraru, fac legătura cu seria precedentă de imagini Tulea, privind o tură pe Rîpa Zăpezii.


O fotografie din acel drum, nu îmi dau seama pe unde e, respectiv de ce au luat-o pe acolo...



Tura cred că e cea de la numărul 16 / 15 octombrie.
Altminteri, privind în spatele virgulelor, caietul pare rescris / refăcut ceva mai tîrziu... Nu de alta, dar Nae Dimitriu se apucă de dat nume Albișoarelor abia după august 1935.
În același timp, deși multe-s posibile pe munte, iau cu oarece rezervă afirmația de pe acolo că au coborît Rîpa Zâpezii de la obîrșie în Brîul Mare. Altminteri, notația în cauză marchează întîia mențiune privindu-i a fraților Casassovici.




Vedere spre Coștila, probabil la ieșirea din amintita escaladă a Rîpei Zăpezii.
Pasiunea lui Tulea pentru fotografie - e de sus - constituie un adevărat dar divin pentru istoriograf, pentru viitorime. Ce-i drept, nu am idee ce folosea, ca aparatură. Pozați însă de el, în acei ani, am văzut un aparat cu burduf (se pare la construcția refugiului Coștila), și un altul mai mic, așa-numitul tip Leica, predecesorul camerelor pe care a lucrat și subsemnatul, după deceniul opt.
Jucînd un pic în poezie aici, aș spune despre abruptul Coștilei că în mare parte a lui piciorul omului pătrunsese de foarte puțini ani. Trecuse parcă o veșnicie (deși era vorba de doar trei-patru ani) de cînd Ivana Popescu și viitorul ei soț traversau - este drept că după doup echipe consacrate) - coama Colțului Gălbenelelor...



În album, imaginile nu sînt însoțite de mențiuni (aici pare Valea Țapului). Actualul lor proprietar - Cristi Cuțurescu - a descoperit că pe spatele unora dintre poze există notații, dar uneori și acestea-s de privit cu rezervă, cum ar fi unele privindu-l pe N. Baticu... De care eu știam (chiar cel în cauză m-a zis, posedînd și el niște copii) că-s de la școlile de alpinism din 1938-39, dar Tulea scrie 1946.
Că veni vorba (ah, completările Ordean!!), nici Tulea nu a simțit nevoia să urmeze școlile cu pricina... Exagera oare Baticu, cînd găsea necesar incusiv pentru mai vechii alpiniști asemenea instruire, ori realmentenu-ți mai arde într-un anumit stadiu să iei loc în bancă?

Să revenim însă la anul 1935...


Nu am date despre cei din imagini, dar aici probabil este de relaționat cu mențiunile jurnalului de ture.

Inisgne, la reverul celui din dreapta?
Oare cine o fi fost călugărul (de la Schitul Peștera)?
Altminteri, în epocă, un monah Gherasim era menționat că se uita cu coada ochiului dacă vizitatorii nu scot din rucsac și vreo sticlă  cu băutură... Dincolo de toate, ADMIR l-a invitat la sfințirea recent construitei case Babele, în 1938.
Cravată... Oare cît de reală va fi fost afirmația lui Cristea, cum că Toma Boerescu a luat în derîdere pe munte (1939) un asemenea articol vestimentar, purtat de un amic al său?

Altminteri, chipul lui tulea e o carte care nu are cum să nu te trimită la familia lui... Cum va fi fost? Referirile tînărului (de atunci) sînt rare. Nu am cum să nu identific o pornire a lui ST de a a-i înveseli pe ceilalți - de unde bănuiala că ai lui erau ceva mai triști, în caz fericit mai obosiți...





Întotdeauna frumoase... 
Evele.
Invitația de a identifica dvs. locuri deocamdată neștiute din pozele lui Sorin Tulea rămîne deschisă...
Imaginea este indiscutabil neclară, dar am lăsat-o pentru o eventuală identificare de reper... În spate pare să fie Piatra Craiului...

Imaginea de mai jos, cu Nae Dimitriu - cămașă albă, stînga - pare din 1938 (construcția refugiului, în dreapta e aparatul cu burduf de care pomeneam), dar Tulea o pune între cele din 1935.



Imaginea pare să aibă punct de interes Fisura Mare. Într-adevăr, alpiniști CAR încep să caute căi de acces spre circuri abia prin 1937, dar știm de la N. Baticu de faptul că din 1934-35 acea față a Coștilei le trezea interesul măcar statistic...

Nu îmi dau seama unde e Dimitriu aici... Teoretic anul e 1935, iar plasamentul în album este înainte de ture ale acelui an... Vreo tentativă, pe undeva?










E posibil să fie vorba de Costi Țico.
Îmi supralicitez aici priceperea psihologică, dar pare cel mai indicat să comită gluma proastă pe care i-a făcut-o lui Tulea în versantul nordic al Acului Mare (informație de la N. Baticu). Mai exact a urinat pe prizele pe care știa că le va atinge acesta, venind după el.




Pare să fie în Coștila - luînd ca reper muchia pe care lasă Dihamul spre sud......


Următoarea serie pare să aparțină sigur premierei Peretelui nordic din Acul Mare.






O așa-numită piramidă... Se folosea în epocă - de pildă Baticu, atunci cînd pleacă (scrie în Buletinul Alpin, nu în Amintiri...) de la platformă spre partea finală a Furcilor.


"Din acest punct reluăm mersul, tîrîndu-ne mai întîi pe platforma care se continuă orizontal în stînga fisurii. O părăsim în locul unde devine mai largă, anga­jîndu-ne direct pe perete. O piramidă formată din trei ne dă putinţa să de­păşim o faţă înaltă de circa 5-6 m, care fiind lipsită de prize, necesită uti­li­zarea a 4 pitoane." (repet, e vorba de Furci, 1935)
Iată și descrierea turei din Acul Mare:
"În prima zi de toamnă a aceluiaş an, sub conducerea lui Nae Dimitriu, un grup format îndeosebi din tineri învăţăcei ai căţărăturii (C. Ţico, N. Baticu, fraţii Dan şi Rodica Popescu, Radu Sturdza, Sorin Tulea) a pornit să suie flancul nordic al Acu­lui Mare.
Aici, imediat deasupra Brîului Acelor, după 60-70 de metri parcurşi pe o faţă nu foarte sigură dar care evita cîteva surplombe, i-a întîmpinat o platformă în­gustă, sub o streaşină. Delicatul punct a fost depăşit prin piramidă, urmat fiind de un pasaj înclinat, pentru surmontarea căruia au fost folosite trei pitoane. Terenul, ridicat la sute de metri deasupra Poienii Morarului, i-a silit să mai depăşească o streaşină, o fisură verticală şi o spinare îngustă de piatră, ieşindu-se în cele din urmă la extremitatea estică a muchiei Acului Mare."
Ca secund, în revista Clubului, Dimitriu și-l trece pe Țico - posibil, un franțuzism de la Țicu. (M. Ordean)
Deasupra, Dan Popescu. Nu-mi dau seama dacă e sora lui (Rodica) alături, foarte posibil da.
Întîmplarea face ca Dan Popescu să fi împreună cu Rodica alături de Dimitriu în flancul nordic al Acului de Sus, iar în 1939 Dan să urce în premieră muchia de miazănoapte a Acului Crucii (cu Gigi Creangă) - a cărei linie se vede aici în planul secund, pentru ca în ultimul plan să se ridice Degetul Prelungit.



Ca simplă observație, alpiniștii deceniului patru asigură cum vedeți, iar totodată nu au cască. În penultimul plan, proiectat pe trupul Bucșoiului: unul din Colții Văii Adânci (lipsit de vegetație).
Schița punctată a traseului din Acul Mare, probabil executată de Tulea. Tura a avut loc la 1 septembrie 1935.

În album Tulea apare apoi această imagine. Pare în Piatra Craiului. Baticu (al doilea din dreapta) și Costică Conteș se cunosc la 22 septembrie, același an 1935, în Creasta Picăturii.




Conteș va fi fost un tip solid, o durere în plus pentru subsematul, căruia în 1985 i-a deschis casa din Bușteni un țîr de om (pe lîngă care un Baticu al epocii era un dandy).

Foto jos: nu am informație.




Cel de mai jos pare să fie doctorul Vasile Steopoe.




Tot el, cu Nae Dimitriu (stînga). Ultimul, nevrotic deal nostru, nu renunță nici aici la țigară...




Nu știu cine e cel din dreapta, dar are niște ochi ce trec prin oțel...




O echipă avîndu-l cap pe Dimitriu suie Creasta Mălinului, mai exact o termină, căci tatonări precedente îi trecuseră prin zonă...


Fisura existentă pe partea Mălinului, aproximativ la jumătatea traseului...
Par să fi fost cinci persoane, cu totul.
Descrierea turei:
"La 25 august /.../ seria de trasee din "fundul Văii Seci a Coştilei" este completată de "Creasta Mălinului". Aceasta, după scrisele lui N. Dimitriu (însoţit în acea tură de Const. Ţico şi fraţii Casasovici), urmează iniţial "continuu marginea cres­tei, deasupra adîncului abis al Văii Mălinului"
. După folosirea a 2-3 pitoane, s-a ajuns pe muchia cunoscută din 1933, la baza celui de-a doilea umăr a muchiei. Alpiniştii au mers de aici pe faţa Văii Mălinului, iniţial printr-o fisură verticală de 10 metri (li se păruse prea dificilă sau n-o văzuseră, la 19 noiembrie 1933?). Prin locuri mai darnice în vegetaţie au dat curînd de "un balcon sus­pendat deasupra abisului [unde] ni se prezintă unul dintre cele mai co­vîr­şitoare peisaje alpine din Bucegi". După trecerea unui diedru înalt de 3-4 metri s-a ieşit apoi pe vîrful colţului.


Sorin Tulea, deseori adept în epocă al acestui fes turcesc, se pregătește să traverseze pe la baza (nordică) a Dintelui din Colți.
La ce-i servea batista în dreptul gurii, nu știu. Vreo glumă ca la 20 de ani, vorba unui șlagăr de peste multe decenii?


În prim plan Degetul din Colți, iar dincolo de el Colțul principal al Mălinului.


Trecerea pe lîngă Colțul Brîului, către Valea Țapului (în imediata apropiere a Brîului Mare al Coștilei)


Vedere probabil din Strunga Gălbenelelor (strict informativ, Dimitriu folosea Gălbinelelor, cu i).

Mai jos, tură în Hornul Central. În imagine pare să fie Leova Stolear, studiind în acei ani la Grenoble și care adusese în acea vară în țară o coardă realmente de alpinism (ai noștri foloseau frînghii de căruțași).



În a doua lungime din Hornul Central-Comănescu. Cap de coardă este Stolear.



Mai jos, Stolear pornește în a treia și ultima lungime a traseului.


Pare să fie (iertați-mi dubiul, de aici și din alte situații de care nu sînt foarte sigur!) ieșirea din a treia lungime, peste capacul sesizat cîndva, din depărtare, și de Nicu Comănescu - căruia ai aparține premiera drumului.


Stolear, pe vîrf.
Nu știu dacă era basarabean, dar văd că numele lui apare mai des în partea aceea de Românie...



În epocă merge mult și cu folos pe munte Ion Trandafir. El este cel care le propune lui N. Baticu și lui Dan Popescu să urce peretele Gălbenelelor.




În plan îndepărtat, Morarul.

Propunerea lui Trandafir de care aminteam a venit după urcușul în premieră pe Fisura Gălbenelelor...

"Din Brîul Strungii, o primă lungime de coardă a fost urcată fără probleme. Apoi, panta accentuîndu-se, capul de coardă şi-a scos bocancii cu cuie, suind în continuare numai în ciorapi. Aproape de capătul fisurii s-a ieşit pe o faţă verticală din dreapta, care i-a condus după cîţiva metri într-o strungă cu bolovan. De aici, în rapeluri, s-a coborît în Valea Scoruşilor."


Imaginile de mai sus ale Fisurii par luate peste doi ani, la reeditarea ascensiunii prin Furci.


Deasupra, la marginea superioară a imaginii, spintecătura Fisurii Scorușilor, pe unde s-a coborît după urcușul suratei a Gălbenelelor.

Nu știm din ce motiv Tulea va lipsi de la premiera Furcilor, motiv pentru care nu există imagini din acea tură de legendă...

Ne mulțumim însă din plin cu ne-a lăsat domnul Sorin...
Cu peisajele sale, iar totodată cu plăcerea-i de a trăi...



Cîntînd la acordean, pe Valea mediană a Cerbului (cea mai frumoasă, la o adică!), în dreptul vizual al Văii Urzicii.
Posi bil ca ultimul tip cu ochelari din dreapta să fie Victor Knapp. S-a sinucis după venirea lui Ion Antonescu la cîrma țării, nu știu dacă în legătură cu eșecul experienței legionare.



Fotografie epocală: pe platforma din partea superioră a Furcilor, într-o deplasare nu tocmai simplă (dormit în perete).
De la stînga: Toma Boerescu, Baticu (în buza hăului), Nae Dimitriu, Edy Aerkeder (nu știa că peste puțini ani va pieri în război...). Așezat, în dreapta: adolescentul Ion Bădilă. (va urma)



PS
Ca de obicei mulțumiri lui Cristi Cuțurescu. Că mi-a dat spre copiere albumul. Că, anterior, a achitat o sumă deloc mică anticarului la care ajunsese albumul domnului Tulea.

Addenda

Se întîmplă să pot adăuga abia aici filele de jurnal ture aferente imaginilor de mai sus.



De unde anterior executase doar ture domoale, Tulea sare brusc la suit în cap de coardă al Rîpei Zăpezii. Îl va fi "corupt" - posibil Mircea Casassovici, poate și Costi Țico (altminteri acesta nu și-ar fi permis chiar din senin gluma din Moraru...).
În context, Tulea are Amintiri legate de aviație, păcat că nu a pus pe hîrtie și unele legate de munte... Ce-idrept, Sărut mîna inclusiv pentru atît, pentru cîte ne-a lăsat - indiscutabil cea mai bogată colecție foto (în ale scrisului, doctor e Baticu)!

Văd aici că Boerescu nu apare în ale muntelui în 1936, cum am fi tentați să credem... De fapt, Beldie îmi sounea că-l are imortalizat într-o imagine din 1932.
Mea culpa: trebuia să fi ascultat mai cu atenție banda Memoriilor acestuia...

Între participanții la hivernala Rîpei Zăpezii, văd acum că s-au aflat și Ionescu-Guy, însoțitor al lui Beldie la o tură cu oarece peripeii în nordul Coștilei din decembrie 1933, cît și Popa Bereș, de care mi-a vorbit Ion Manof că l-ar fi însțit în turele primilor ani. Este acolo și Mircea Sterescu, peste care aveau să mai treacă ani pînă să cuteze la ture de căpărătură importante - la 1945 mai exact.

Interesant dacă Tulea înțelege prin Padina Închisă valea de abrupt, ori Brîul Caprelor / poteca marcată. Dacă e vorba de prima, jos pălăria, iar totodată de lat în seamă cît se pătrunsese în abruptul Pietrei înainte de scrierile lui Dunăreanu (repet, dacă a suit Valea P.I.)!
Am intuit binișor că acea poză era pe Țap. Nu ieșea la socoteală tipul chelios (nu părea nici Casassovici, nici Țico), dar văd că există acolo de asemenea "și alții".
Bertil Hertz este probabil fiu al lui Richard Hertz, cabanier la Grind (vezi capitol ADMIR din Sus la munte...). Aceștia plus (H)Elga sînt pomeniți în jurnal, la revelionul 1934.

Richard se pare că nu era genul regățean de cabanier, ci tip mai spălat, plus interesant de cercetări în abrupt - vezi elementarul prin Valea Tămășelului pomenit de Walter Gutt și de Mugur Ilie.




A fost fără îndoială aglomerație la  tura 8 septembrie 1935, premieră pe Creasta Mălinului... E acolo și Vigi Gheorghiu, parcă cea pomenită de Baticu, pe Valea Bucșoiului: "Unde e Titi, să vadă toate frumusețile astea!". Titi fiind o fată, sora lui Vigi mai exact.
În Buletin, Nae Dimitriu îl trece doar pe Țico...

Remarc apoi coborîrea dintre Ace pe Rîpă (probabil cea Mare), apoi pe Valea Poienii.
Cît și dormitul după premiera Fisurii Gălbenelelor, la Hotel, alături de Ion Trandafir...  Mda, prețuim oamenii în funcție de... lipsa lor.

În paralel, Tulea este cu grupuri de schiori, între care găsim alte amfibii, precum Nestorescu, Parhon, Marinescu-Slatina, dar și cel care dă numele unui spital astăzi (am fost acum 4 zile, mușcat de o căpușă la plajă!): Matei Balș.
Mă iau singur de urechi pentru doza de egocentrism (mai exact măricică aplecare spre propria persoană, chit că-s deschis și spre afară...). Dar, fără aa componentă, ar mai fi existat o alta, aceea interesantă de a mirosi cele din posturi precum acesta?
În 1935, Tulea e primit în CAR, dar și în "Tabu" (sună apropiat de Grupul Țuț ori Grupul celor Nouă, din epocă..).
Să fiu iertat de constat și faptul că că Sorin nu fu un campion al limbii române...

Din episodul viitor:










Adăugat noiembrie 2015:


Andrei Done postează (Carpati.org) fotocopii după caiet ture S. Tulea.


Abia acum observ mai atent un lucru...

După ascensiunea în premieră a Fisurii Galbenele (2 octombrie 1935) doi dintre componenți se opresc a petrece noaptea la Hotel: Tulea și Trandafir (întuneric devreme?), în vreme ce Baticu și Popescu vor fi coborît la Bușteni.

Chestia îmi aduce aminte de statul de vorbă Dan Popescu - Nicu Comănescu la Piatra Arsă parcă, în iarna 1935-36 (cînd Nicu îi reproșează: „Ce ați urcat voi, Furcile, reprezintă doar jumătate de perete!”). Prin jur, somnoroși: „Lăsați-ne să dormim!”

Nici Trandafir, nici Comănescu nu vor mai sui mult timp pe munte. Unul arestat (și asasinat în noiembrie 1938), altul pierit în avalanșă pe Valea Coștilei...







4 comentarii:

  1. In a 8 a si a 11- a fotografie ( cea desub " Intotdeauna frumoase ...Evele) este bunicul meu Mircea Casassovici.

    RăspundețiȘtergere
  2. In a 8 a si a 11 a fotografie cea de sub Intotdeauna frumoase Evele, este bunicul meu Mircea Casassovici

    RăspundețiȘtergere
  3. In a 8 a si a 11 a fotografie cea de sub Intotdeauna frumoase Evele, este bunicul meu Mircea Casassovici

    RăspundețiȘtergere