marți, 30 iulie 2013

/ ISTORIE MUNTE / Informații poate de reținut




I

După cum i-am semnalat și lui Marian Anghel, animatorul Grupului de Istorie Alpină, am găsit într-o lucrare a lui Gh. Buzatu cîteva informații privindu-l pe Teodor Rosetti-Solescu.
Ultimul fiind un personaj despre care nu știm foarte multe (ne lipsește pînă și o poză!), dar care și-a lăsat din plin amprenta  - chit că nu se va fi străduit foarte mult - asupra alpinismului românesc.

Teodor Rosetti-Solescu ("Toto") învață cățărâtura în Germania, unde și-a efectua și studiile superioare, înainte de primul război. Prin 1920 efectuează cel puțin traversarea Acului Mare al Morarului, unde o conduce și pe Bucura Dumbravă, dar e posibil să mai fi trecut prin zonă și pe mai multe dintre faimoasele țancuri.

În 1941 conduce o școală de alpinism cu vînătorii de munte, unde are ca ajutoare pe Niculae Baticu și Sorin Tulea.


De curînd, am descoperit numele lui TRS intr-un jurnal operativ al colaboratorilor lui Ion Antonescu (privind mișcările acestuia din urmă), reprodus în lucrarea "Arhive secrete. secretele arhivelor", apărut la editura Valahia Mică. Rosetii-Solescu se prezintă la Conducătorul statului (10 martie 1942) în calitate de recent numit Mareșal al Curții Regale (pag. 275 din lucrarea amintită).


Ion Antonescu, în timpul realizării unui tablou al său, de către pictorul Isachi Mircea, noiembrie 1941.

În aceeași calitate, Rosetti Solescu îl informează pe Conducător - la 21 martie 1942 - despre  programul Palatului de sărbătorile Paştelui. Revine cu chestiuni de serviciu și în alte ocazii, pentru ca finalmente să plece din postul de Mareșal al Palatului Regal, motiv pentru o nouă audiență, alături de cel care preia postul, Ioan de Mocsony-Stîrcea (19 august 1942).
Ulterior, TRS mai deschide odată ușa cabinetului lui Antonescu (la solicitarea acestuia din urmă), la 4 februarie 1943. Îi este menționat atunci gradul militar de căpitan, cu funcție de fost ofițer de legătură la Grupul de armate Don.


Doi dintre editorii lucrării din care am citat mai sus, Stela Cheptea și Gheorghe Buzatu, fotografie de Cristina Nichituș-Roncea.

Atmosfera vacantării postului de Mareșal al palatului, la plecarea lui Rosetti-Solescu este relatată în altă lucrare...




Pag 343."El / Regele Mihai I, n.M.O. / intenţiona să afirme, cu acest prilej, drepturile Sale, să numească prin surprindere un Preşedinte de Consiliu şi să-i confere o parte din prerogativele regale, în aşa fel însă încât să s vadă clar că are oricând dreptul să se retragă.Persoana la care se oprise Regele era Generalul Iacobici, socotit că ar întruni şiasentimentul german, dar nu şi-ar însuşi „atotputernicia” Domnului Mareşal Antonescu.Asupra acestei formule căzuse[ră] de acord şi Maniu şi Dinu Brătianu, iar legăturile dintre Palat şi generalul Iacobici, întreţinute de Rosetti Solescu, îşi dădeau rezultatele.Regele n-a avut prilejul să pună în practică acest plan, dar teoria constituţionalăprivitoare la raportul de drept între Suveran şi Conducător e considerată singura valabilă în sferele autorizate ale Palatului. 

NOUL MAREȘAL AL CURŢII REGALEPlecarea lui Rosetti-Solescu din funcţiunea de Mareşal al Curţii Regale, a pus în discuţi numirea unui nou Mareşal Ioan de Mocsonyi-Styrcea şi Vişoianu sugerau ca alegerea să se oprească asupra unui o mai în vârstă, cu autoritate şi experienţă, care să dea, prin priceperea sa, un rol mai activPalatului. S-a propus ca numirea să se facă în persoana unui diplomat de carieră. Două nume a circulat cu insistenţă: Grigorcea de la Roma şi Bossy de la Berlin. Mocsonyi-Styrcea a afirmat mai târziu, că diplomaţii citaţi ar fi indispensabili în posturile lor. Se spunea că numirea trebuie totuşi, făcută repede, fiindcă altfel Guvernul va desemna, împotriva voinţei Regelui, pe nou Mareşal...."
Bineînțeles că unui amator ca mine i-au scăpat numeroase volume care ar mai putea conține numele lui Theodor Rosetti-Solescu. Cert este că, dispoziție găsind, ne stau la dispoziție poate destule izvoare pentru a întregi portretul acestuia.



II


Revista "Historia"reproduce (nr. aprili 2013) o fotografie a unei cruci/troiță pe care e pomenit, între legionarii asasinați de Carol II (prin interpuși) în noiembrie 1938, și Ion Trandafir, alpinist român anterior, iubitor de munți în general.
Trandafir s-a născut în 1912.



E foarte posibil ca acea cruce să fi fost îndepărtată după ianuarie 1941 și să mai existe doar în reproduceri foto ori tipărituri.
Tot acolo, în revista "Historia", imaginea generalului Gheorghe Argeșeanu (Argetoanu îl numește și Ghiță ostașul), șef al guvernului care imediat după asasinarea lui Armand Călinescu a purces la represalii - fără judecată - împotriva Legiunii. A fost ucis și el, drept răzbunare, în noiembrie 1940.



Mai jos, partea superioară a Crestei Coștila-Gălbenele (în plan secund, văzută dinspre Brîul Aerian), cercetată de Trandafir anterior escaladei traseului Furcilor, suit de acesta împreună cu N. Baticu și Dan Popescu.




Imagini cu Ion Trandafir:



(aici, jos stînga, alături de ceilalți decemviri, în curtea mînăstirii-închisoare Văcărești)

Fotografie executată de Sorin Tulea, actualmente în colecția C. Cuțurescu.


PS.
Un interesant text, aici.
Pare să fie explicată aici originea topinimicului Crăcănel, pe drumul dintre Predeal și Pichetul Roșu.


"Unchiul-invalid Iancu, a primit chiar pe fosta granita (de partea Rasnovului, el avand domiciliul acolo) un lot de 1500 mp, pe care el le-a pus la dispozitia fratelui-cercetas Alexandru, unul din pionierii turismului la Predeal. Sora Sofia, domiciliata in Predeal incepand cu 1930, l-a ajutat sa opereze un autotaxi si in 1936 deja era in functiune restaurantul "La Cercetasul". Cu mare incantare si avant, familia se instaleaza in plina padure (in plin camp de lupta) la rascrucea drumurilor "Regina Maria"(Castelul Peles-Castelul Bran), poteca spre Bran, drumul turistic spre cabanele germane Vorban-Diham, potecile spre Predeal si domeniul Trifan- Cabana "Trei Brazi"pe drumul turistic Predeal-Trei Brazi-Campul Aviatorilor-prizonieri USA/Timis, construit de maresalul Antonescu. Ajuns "pe granita", decorul minunat al padurii de brazi pe segmentul de granita situat la 200 m de cabana in directia Predeal-Trei Brazi, era plin de transee-bretele in care zaceau in rugina conserve, dar si o multime de oseminte umane. Cu cele vazute si cele povestite de membrii familiei, aveam groaza sa mai merg cu tata in padure. La exact 20 de ani de la terminarea razboiului, vecinatatea cabanei arata peisaj si istorie. Tata si unchiul, actori-supravietuitori au hotarat sa gaseasca o solutie pentru adunarea osemintelor, adresand cerere comandantului batalionului 4 Vanatori de Munte din Predeal. Colonelul Grigoriu, primar al Predealului si viitorul maresal Antonescu, ambii clienti ai lui Crăcănel (porecla dată de Antonescu lui tata), au fost receptivi si de urgenta trupa batalionului a strans osemintele eroilar sub ghidajul de teren al initiatorilor. Batalionul a construit un monument cu cripta ardanta, vecina cabanei 4VM-Diham. Astfel soldatii cabanei ingrijau si vizitatorii militari erau educati pentru "cultul eroilor". 
Tot aici: "...bornele fostei frontieri austro-ungare au fost explodate pe timpul zisilor nationalisti comunisti". 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu