sâmbătă, 20 iulie 2013

/ MUNTE/ Brîu de Caraiman (II)


Oprisem relatarea turei în Tunelul Crestei Picăturii...
E frumos la mijloc de iulie... (cum i-o fi fost lui Mihai Cernat iarna și pe întuneric pe aici?).
Un piton de rapel pe aici, un frate al săi fiind mai în gura tunelului, spre nord / A. Hornuri...




Cînd eram pe Prispa Hornurilor, a sunat Mugur, care mi-a dat detalii despre poziția lui (era cu ucenicii săi în zonă, mai exact intrase pe Albișoara Turnului). Ajunsese în Poiana Mare și suia spre Brîul Portiței. Avusese inițial un plan, dar a renunțat la el, urmînd de acum să coboare prin Poiana Tîrlelor.
Teoretic trebuia să pedalez și eu ceva mai iute, dar în mare stăteam bine cu timpul, așa că am mers domol pe segmentul următor.

Pînă una-alta, e de coborît din Tunel spre sud / bazinul Secii.
Aici e o porțiune destul de nesigură, cu mare expunere la hău. Anul trecut, ne-a asigurat aici un coleg mai priceput, nefiind nevoie de vreun piton. 

Acum s-a impus (în lipsă) baterea unuia, pe care îl plantez - recunosc! - total neinspirat, pe partea stîngă a Găurii, cum te uiți spre sud. Mai era acolo unul, folosit poate de unii care găsiseră de cuviință să urce pe-acolo. Cînd mi-am dat seama de pendularea aiurea la care predispunea, în caz de cădere, nu mi-a mai ars de scos și pus prin părți mai bune  - poate și pentru că ultimele găzduiseră cîndva un jaf de platbandă, la care se lăcomise un confrate bun la inimă...

Cum vă ziceam, dacă prin absurd mîna mea ar fi oprit căderea, mă ducea drept într-o verticală (vizibilă într-o poză ulterioară). Am urmat însă și aici principiul negrabei, cu socoată dacă pasajul abordat ține sau ba.
Cu atenție, am trecut.
Pour les foarte-connaisseurs (a se citi, pentru obsedai de loc), pîlnia dintre Tunel și Omul indecent (un stei botezat așa de probabil-pudibondul Nae Moldovan) are pînă la nivelul Prispei Hornurilor o ruptură lisă, apoi urmează o alta, pînă în brîul Turnului - să tot cazi pe acolo!

Privind poza de mai jos, cu zona unde era plantat pitonul altora găsit, e posibil ca tipii cu pricina - altminteri pricpuți - s-o fi luat pe acolo neștiind cum se face continuarea Crestei.
Zic și eu...


Uite copaia cu pricina, pe careoptic o continuă canionul inferior al Secii.
Tot acum observ ce vegetație e pe dreapta bazinului Secii - cîndva reperasem cu Mugur de la capătul nordic/inferior al așa-numitei Diagonale (înainte de an ne angaja în vîlcelul ce leagă cu zona de pădure de la poale) că par să existe șanse de a urca direct în sus la Muchia Zangurului.

Picatul de care vorbeam ducea taman în grota aceea colțuroasă - este drept că nu m-am alarmat prea tare de perspectivă, căci nu aveam de gînd să înaintez pe unde nu mă simțeam bine... Din fericire, cele două prispe mai firave de pe acolo nu au pus probleme de dislocare.
Jnepenișul din stînga și plan depărtat este al prispei Hornurilor.

Vedere din locurile respective, apare o copaie de care mi-e drag, între Hornuri și Valea Spălăturii.

Urmează (dincolo de un urcuș-ieșire din pîlnia Tunelului) un suiș mititel printre crăci incomode de jneapăt, apoi întîlnirea cu Brîul Mare al locurilor, o pun în sensul cel care leagă  de Portița și Valea Jepilor

Partea extrem nordică a aceluiași brîu, care la ultimul brad din imagine (frumos parcurs pe acolo!) scoate în Creasta Picăturii și deasupra Hornurilor.

Vedere spre Vîlcelul Mortului și Hornuri. Niște tipi veneau spre ultimul fir (se vor și angaja în el, chit că ora nu era cea mai fericită...), în vreme ce Mugur și i-a scos pe-ai lui pe fața dintre Hornuri și Spălătură.


Banchiza de la confluența Mortului-Hornuri.

Aici cred că e oromul problem, o zonă un pic sărăcită de prispe, unde totodată se lasă în jos un scoc destul de înclinat. Cîndva am ajuns din greșeală acolo (nu mai știu pe unde am ieșit spre sud!), dar în ultimii ani îmi propun să mă duc pe acel etaj inferior al Brîului și - la fața locului - renunț...


Pe aici e un al doilea punct delicat  - în un pic mai încoace de  jnepeni, sus -, după care ești răsplătit cu pătrunderea pe o ierbișoară frumoasă.

Asta.



Mai jos, Hornurile și Spintecătura, cu o fisură la mijloc pe care nu știu s-o fi urcat cineva (fiind deasupra Crucii lui Rafail, îi poate prelua numele...).
După cum, poate cu ochiul îmbătrînit, nu prea pricep pe unde au suit Comănescu și I. Șincan, cînd au mers în Valea Spălăturii, dar ocolind (1932) marea ruptură/ E destul de nasol pe coasta aceea intermediară...


În centrul imaginii, Țancul Uriașului.

Brîul, în urmă. Sînt aproape de a ajunge pe muchia separînd de bazinul Văii Spălăturii (pînă acum locul era tributar hidro Poienii Mari, mai exact porțiunii acesteia străbătute de Brîul Turnului).

Spălătura și valea Ei. Oare aici cine a fost învins: muntele, că a fosr ras de tot, în adîncime, ori apa că nu a putut adînci vreun uluc  prin marea ruptură?


Prin zoom, cam aceleași locuri.

Deja am făcut rapel în pîlnia străjuită din înălime de Hornul Gemenelor. A crescut în ultimii ani aici o zadă, la care apelez pentru ancorare cordelină  pe unde pînăa cum foloseam jnepenii de pe acolo.

Porțiunea Brîului din mijloc pare aiurea, dar s-a putut străbate fără poticneli. Fiind deja cu ochii la ceas, nu am mai stat la privit în jur, ca altădată.

Nu mai 'in minte exact ce am pozat, poate porțiunea inferioară a Spintecăturii... Sau e porțiunea de creastă Hornuri-Mort, înainte de a se desprinde a Spintecăturii? 
Ca să vezi dileme! Don' leșu, vrem și noi în clubul dumitale cel select!

Aici sevede atît Hornul Gemenelor (nu și șaua omonimă), dar și etajul inferior la care jinduiesc lipsit de chef...
Altminteri, Marius Sevac îmi spunea că fisura ce răzbate acolo se poate sui - foarte probabil nu și alte surate din jur, cum ar fi aceea care duce la hornul cel cu rapel la coborîș, de care am pomenit...


Cred că-s în preajma talvegului Hornurilor... Plăcut loc (nu discut după ce criterii...).

Hornurile.
De aici vedeam patru inși în săritoarea Spintecăturii / Brîului / Portiței, doi deasupra, doi dedesubt, mai exact cîte o pereche. Nu i-a deranjat prea mult ora, după cum e posibil să nu fi știut de varianta de ocol de pe fețe, care i-ar fi scos relativ iute (cu o abatere scurtă în vale) pe Brîul lui Rafail.

Am sentimentul că au suit pe la surplomba din dreapta săritorii, nu pe clasica fisură din stînga... Nu aș putea spune că băteau recordul la viteză - dar și-or fi avut fără îndoială socotelile lor...

Vîlcelul Mortului.




Brîul Portiței, în dreptul copăii nordice de obîrșie a Văii Lui Zangur. Destul de obositor pe aici, mai ales spre seară...


Am pozat zada asta, din pri-plan, cu oarece mirare dar și bucuros... Tot dumneai, acum vreo 30 de ani, era prăpădită - asta dacă nu o fi crescut o alta taman pe același loc...


Flori în preajma Portiței.






Văd că au montat - probabil salvamontiștii - un cablu aici... Rău nu prinde. Nu a căzut careva de aici în hău, dar poate e mai bine că alde cablul a fost plantat înainte de vreo tragedie, și nu cum se procedează îndeobște pe la noi, după...




Păi, vă mulțumesc pentru atenție... Și vă doresc să vă bucurați în continuare de zilele verii, la munte sau pe unde vă veți afla!


















































2 comentarii:


  1. (cum i-o fi fost lui Mihai Cernat iarna și pe întuneric pe aici?).

    Mugur Cernat e un tâmpit, prietene. Un tâmpit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cablul l-au montat cei de la Floare de Colti in septembrie 2012.

    RăspundețiȘtergere