miercuri, 7 august 2013

/ UMAN, PSIHOLOGIE / O idee. Poate picătoare prost...




Un domn reproduce un dialog privind represaliile de la Odesa, 1942..
"Antonescu: Represiunea a fost destul de severă?
Alexianu: A fost, domnule mareşal.
Antonescu: Ce înţelegi prin «destul de severă»?...
Alexianu: A fost foarte severă, domnule mareşal.
Antonescu: Am spus să se împuşte câte 200 de evrei pentru fiecare mort român, şi 100 de evrei pentru fiecare rănit. S-a făcut aşa?
Alexianu: Evreii din Odessa au fost împuşcaţi şi spânzuraţi pe străzi…
Antonescu: Să faceţi aşa, pentru că eu răspund în faţa ţării şi a istoriei. Să vină evreii din America să mă tragă la răspundere"

după care adaugă:
"Inca un fragment revelatoriu despre faptele de vitejie ale armatei române..."

Asta e...
Părerea lui. 
A domnului Bogdan D.

Hm...
Cînd unii clădesc ceva pe ideea de fapte vitejie, armata română, se folosește același sistem, al reducerii (cu nunosc exact termenul de manual), al simplificării.
Care spune ceva atît despre manufacturier, cît și despre public.
Manufacturierul, în cel mai bun caz, se face în așa acțiune coadă de topor - poate de înțeles, căci are și el familie de întreținut.

Dincolo de asta, eu simt că realitatea, pe acea zonă a armatei române, este mai nuanțată. Sînt numărați pixeli, iar fiecare are - să zicem, tehnic - 16 biți, dacă nu 32.


Așa că mă apuc a scrie domnului BD:


"Ceva nuantă nu ar strica afirmației cu faptele de vitejie..."


... după care mă apuc de cercetat, întru de a căuta în spatele vorbelor / atitudinii cuiva.


Au!

Simt că ne ferim să căutăm a înțelege mobilurile altora, din teama de a nu ne apuca să-l iubim pe acela.


Poate mă înșel, mai exact e valabil doar la mine.Dar vă propun să faceți o încercare de acest tip, comunicîndu-mi apoi ce ați simțit dumneavoastră.


Cum ziceam de curînd-curînd, sînt într-o depresie.
Asta înseamnă inclusiv că dotarea mea s-a dovedit nepotrivită Realității. Și că, deci, e ceva neapărat de schimbat în interior (dacă s-o putea).
Pe așa fond, nu-i deloc momentul să emiți judecăți prea savante.

Dar mă uit la o poză.

Dacă dumneavoastră vedeți acolo și altceva decît dor de a trăi bine, să mă anunțați și pe mine.


PS
Legat de Odessa, 1942, am fost tentat să ilustrez cu vreo imagine - care să nu irite vreo tabără... Nu am găsit. 
Am nimerit în răstimp un link. Poate fi contestat.
Între timp, eu am citit însă evocările din prizonierat (în Bulgaria) ale lui Gerge Topîrceanu.


Omul face multe cînd scapă din chingi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu