sâmbătă, 3 august 2013

/ UMAN, SOCIAL / Huliții politicieni



Sînt nesfîrșite lanurile de cuvinte ale simplilor cetățeni, în care domnii politicieni sînt izbiți de toți pereții.


Un exemplu:"Daca Romania nu a disparut in ciuda "eforturilor' politicienilor sai de atunci cei de azi ar trebui poate sa aplice o alta metoda! Altfel e posibil ca peste 50 de ani sa trebuiasca luat totul de la inceput! Ma refer la opera de distrugere."

V-am prezentat, în acest sens și în ultimul meu post - contribuția lui Mircea Eliade...


Ce pricep eu mai greu - dar fără îndoială mirarea îmi trădează aici ignoranța asupra lumii - este ușurința cu care oamenii aruncă vina a ce li se întîmplă pe alții, în vreme ce despre contribuția proprie nu suflă o vorbă.
Cu atît mai puțin nu suflă ceva despre Dumnezeu, cel care - în viziunea lor mărturisită nu doar la recensăminte și la căsătorii - a clădit totul în jur.

Omul de rînd nu se ceartă, curajos, nici cu Cel de Sus, nici cu oroarea de a admite că, un pic-un pic, vina e și a lui pentru ce i se întîmplă sub soare... 


Există aici alternativa/completarea că viața e o chestie neplăcută, ba chiar al naibii de insuportabilă. Omenesc, nici aici nu se înghesuie nimeni să suporte ideea, cu atît mai puțin să o spună în mod serios.

Vinovăția atribuită politicienilor pentru calitatea vieții noastre reprezintă unul dintre fructele inerentei noastre imoralități.
Politicienii sînt indivizii pe care îi poți nu doar ataca, dar care și revin, cu noi temenele generale în fața omului de rînd. 


Cîți indivizi vorbesc de rău mădularele executive ale unei dictaturi?
Think about....
Cîți dintre noi am crîcnit, fie și la nebuniile unui Ceaușescu aflat vizibil pe marginea gropii, în noiembrie 1989, înd cu Congresul XIV al PCR...? 

... În context, niciun politician nu va spune că 80% dintre concetățeni gîndesc aiurea în privina vreunei probleme, să zicem că nu poți scoate bunătă'i dintr-un sac decît pe măsura conținutului său real, și nu cît visează fiecare - de obicei de 2,3, n ori mai mult.


Am sentimentul că politicianul este paratrăznetul țugulanului...
N-am putut face almtinteri, decît să folosesc vorba de mai sus.

În același timp, oftica pre politician se trage și din faptul că nu ne înfruptăm din mierea pe care bănuim c-o servește de trei sau zece ori pe zi acesta...


Sîntem supărat pe dumnealui paralamentarul and co. pentru că am vrea și noi acolo, dar nu putem. Din niște motive ce se pot sonda.

Dacă pureci în adîncul omului simplu, nu din oroare de imoralitate își refuză încercarea de a ajunge în Dealul tăiat al lui Mihai Vodă
În paralel, salivează teribil pentru traiul de acolo.
Există însă în context un sac de neputințe, pe care inconștient Lache și le cunoaște bine.

Care ar putea fi motivele?
Unul e național, chit că ascuns: Să nu rîdă ăia de el. Apoi, mahalagiul cu sau fără domiciliu la marginea localității simte că acolo se depune efort. În multe direcții (chit că nu întotdeauna onorabile).


.....Ah.Îmi recunosc hiba.E scris de-a valma mai sus.Dar ideile interesante (chit că imposibil de acceptat multora) nu lipsesc.

Mai e ceva.
Lipsa de responsabilitate.
Politicienii sînt trimiși de noi în Parlament.
Cum, matale nu ai mers la vot, scîrbit șamd?
Se poate, dar nici nu ai ieșit cu un cartonaș la piept, în fața instituției cutare. Notînd acolo aparent benign: "Oameni buni, distinși domni parlamentari, nu e ok cu treaba cutare..."

Nu ieșim, căci ne e frică. Să nu vină polițistu. Că am citit noi în ziar ce s-a întîmplat cîndva...
Ne e lene. 
Avem oroare de fâcut ceva în van.


PS
Bîrfa antipoliticianistă are însă un util rol, în mersul societății românești la 2013. Descarcă multe tensiuni sociale.
Imaginați-vă cum va fi fost la vreme de pumn în gură! Ce tensiune idioată prin jur - pentru cei cu sensibilitate sănătoasă barim.
Ne mai mirăm că arătam atît de cruni și nefericiți în anii 80...


Erată.
În sensul - deja! - al retractării/completării unor scrise de mai sus.
1. Tensiunea pentru omul de rînd e foarte posibil să nu fi fost acută în anii pumnului în gură, întrucît stăpînirea de atunci gîdila Omul nou în destule moduri ... Abia cînd a dispărut acest tratament paternal ne-am realizat dependența de relativa siguranță ce-o conferea: casa de la stat, cutare mărfuri, servicii ieftine etc., Partidul căruia să i te plîngi în multe situații etc.
2. Oare cîte reproșuri făcute politicienilor nu sînt, la origine, dintre destinate părinților - cei de la care tooot avem impresia că nu ne-au dat îndeajuns....?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu