marți, 13 august 2013

/ UMAN / Un tînăr gazetar oarecare



Toată viaţa învăţăm.

Inclusiv despre scena asta numită viaţă / trecere sub soare.


Nu-i o treabă foarte uşoară, vieţuirea...
Legat de ea, deseori tooot vorbesc despre angoasa existenţială.
Acel ceva care ne împinge deseori de zevzeci (pasămite), în acele decenii în care ne bate inima în piept.

Vrem să ajungem undeva... Nici noi nu ştim unde. Dar mi se transmite vag, din suflet ori de cine ştie unde, că acolo e mai bine.


Cu această idee în minte, începem demersuri, gesturi.



Nu ştiu ce fir conducător posedă domnul  Manuel Stănescu, gazetar (fie şi nu din prima garnitură) la "Adevărul".
Mă uit la un recent articol al dînsului şi realizez că, dincolo de un mic disconfort pesonal, am mai învăţat ceva

Dl Stănescu pare - pornind de la pozişoara ce-i însoţeşte scriseleun om inteligent şi de treabă.
Bineînţeles că e doar opinia mea.

Nu ştiu cum ca stil în viaţă tocmai pe acela decurgînd din materialul său "Scrisoare deschisă domnului Vona Gabor".
Trec aici pentru gestul maghiarului, punctînd doar că nu pare uşă de biserică. Şi că el, de asemenea, o goni prin viaţă speriat de joarda chestiei ăleia, Angoasa...

Îndrăznesc o concluzie...
Domnul Stănescu acţionează parşiv. Profită că, unii barim, purtăm cruncea sensibilităţii excesive, a credulităţii...
O să spuneţi că naivităţile-mi mă privesc.
Poate. dar tot voi scrie următoarele!

Omul nostru încearcă să păcălească. Nu ştiu cît spun eu prostii aici, şi cît pe dumnealui chiar îl duce inconştientul pe drumul indicat de mine.

Dl Stănescu pare să ia forma fizică  a unei anumite categorii sociale. Destupat, liniştit, modern cu temperaţie.
Adaugă totodată menţiunea că este istoric...


  


...menţiune care coboară şi ea garda celui din faţă, istoricii fiind domnii domoli, care se ocupă cu lucruri de demult. Romantici. Şi implicit mai puţin agresivi, mai puţin puşi pe păcălit.

Articolul debutează şi el în acest stil. Dl Stănescu învăluie, adoarme (interlocutorul - reamintesc, ungurul Voba Gabor)...:

"Vă spun din capul locului că vă admir sincer...."
Materialul domnului Stănescu m-a dus de prima-i lectură cu mintea  la un gen de reclamă care apare pe netul românesc... Spune aşa: "NU E O PĂCĂLEALĂ!!! Sînteţi al 1000-lea vizitator al siteului nostru, aşa că aţi cîştigat gratuit /cutare gadget nemaipomenit / Trebuie numai să..."

"... Împreună cu mulţi maghiari, vă asumaţi un naţionalism secular, îmbibat cu valori tradiţionale, în care construcţiile politice actuale, gen Uniunea Europeană, nu-şi găsesc locul. De altfel, criza economică ne-a arătat cât sunt de fragile, iar sfidarea pe care o adresaţi Europei se întemeiază pe credinţa că ce părea ieri de neconceput, mâine s-ar putea să vă fie la îndemână..."

Din acest loc, firul porneşte a se rupe, iar  subiectiva iritare a blogerului de faţă să crească.
Paranteză. 
După ce anterior mi-aţi frecat ridichea cum că-i problema mea dacă mă iau după o poză oarecare, dacă atribui  cu maximă largheţe certificate de calitate (totuşi) primului venit, păi mai cad o dată în abatere. Deseori (ori întotdeauna?) umblăm prin viaţă cu speranţa inconştientă de a întîlni fiinţa umană de treabă - la bani mărunţi pentru asta şi ne apucă să ne construim din nimic idoli ori să credem în Moşul cel bun din ceruri.

Îmi recunosc spăşi aşa umană pornire, dîndu-vă liber dumneavoastră în a mă ţinti cu pietre...

"...Aceşti funcţionari provin dintr-o clasă politică care de mai bine de 20 de ani şi-a dovedit hoţia, incompetenţa şi, indirect sau nu, dispreţul pentru poporul român. Au furat, interesaţi doar de căpătuiala personală, au manipulat, şi-au creat cercuri de influenţă şi s-au rupt total de ceea ce trebuie să reprezinte, cu adevărat, un lider."
 Deja din acest punct m-am lămurit ce şi cum. Articlerul e din categoria infantilismului agresiv. Vina e la alţii, nişte ticăloşi, mama lor!...

Previzibil, vin şi alte formulări din gamă, cu menţiunea că dl Stănescu le amestecă din nou cu şuviţe inteligente, mai exact de adormit paza celui care citeşte... Îşi face autocritică (chit că, teoretic, nu se consideră în acel grup)...

"E adevărat că, în general, suntem într-un marasm moral din ce în ce mai adânc. Nu ne cunoaştem trecutul, nu ne înţelegem prezentul, nu proiectăm viitorul. Ne-am pierdut reperele, valorile. Suntem de un materialism îngrozitor, dominaţi de viaţa în epoca consumerismului. Plata ratelor este tot ceea ce ne preocupă, iar un om cu datorii la bancă e un om supus. Nu va ieşi în stradă, nu-şi va striga disperarea pe care o simte, pentru că are nevoie de locul de muncă, să-şi poată plăti ratele şi întreţine copiii."

 Materialul meu de faţă nu se vrea un pus la zid al altuia, chit că poartă suficiente accente. Dar îmi recunosc totodată şi inabilităţi, naivităţi.
De pildă, vulnerabilitatea (pînă azi!) la anumite idei - dacă nimeresc bine formularea.
Deşi e posibil să am dreptate!

Dl Stănescu aparţine clar (îmi asum vorba!) Majorităţii. Amănuntul transpare din plin în rîndurile sale. Cu toate acestea, se vrea şi într-o minoritate pasămite mai specială decît amărăştenii ajunşi imorali etc. ŞI IAR PĂCĂLEŞTE CREDULUL NOSTRU INCONŞTIENT. Este de-al noştri... Au, dar arată altfel! Nu cumva eu, Ordean, mă înşel asupra naturii mele, asupra pretenţiei că aparţin unei minorităţi destupate?

Îmi asum şuturile pentru afirmaţia de mai sus, preţul poate emrită - acela de a rămîne prieten cu asinul vieţii mele, Inconştientul...

Revin.
... De aici, mai intervine un plimbat, un dus-cu-preşul la nivel inconştent:
"Dar există şi o minoritate care simte româneşte. Care vede şi dincolo de burtă. Care citeşte, observă şi înţelege. Care are lacrimi în ochi când ascultă imnul şi citeşte poeziile lui Eminescu, Goga sau Coşbuc. Sunt oameni cărora li se strânge inima de fiecare dată când îşi amintesc cum au murit străbunicii şi bunicii noştri în Războiul de Întregire, în Basarabia şi Bucovina, în Ardeal. Care aprind în fiecare an lumânări în decembrie, pentru fraţii sau părinţii noştri morţi pentru libertate. 
Oamenii aceştia sunt paşnici. Îşi doresc o Românie care să evolueze, să se civilizeze, să asigure cetăţenilor ei condiţii cel puţin decente de viaţă. Şi nu fac diferenţieri, dimpotrivă; mulţi apreciază minoritatea maghiară. Îi aceptă doleanţele legitime şi care nu intră în conflict cu o Românie mai mult decât deschisă către minorităţi, oricare ar fi ele. 
Dar, domnule Gabor, dacă dumneavoastră v-aţi asumat misiunea apărării drepturilor maghiarilor de pretutindeni, ceea ce consideraţi că poate da naştere unui conflict, indiferent de ce natură, cu România, toţi cei de care v-am vorbit, se vor apăra şi ei...."

E adevărat că, în general, suntem într-un marasm moral din ce în ce mai adânc. Nu ne cunoaştem trecutul, nu ne înţelegem prezentul, nu proiectăm viitorul. Ne-am pierdut reperele, valorile. Suntem de un materialism îngrozitor, dominaţi de viaţa în epoca consumerismului. Plata ratelor este tot ceea ce ne preocupă, iar un om cu datorii la bancă e un om supus. Nu va ieşi în stradă, nu-şi va striga disperarea pe care o simte, pentru că are nevoie de locul de muncă, să-şi poată plăti ratele şi întreţine copiii.

Citeste mai mult: adev.ro/mrd55y
Teoretic, aici inconştientul îmi joacă iar o festă. Mă simt prizonier în acea minoritate destupată dar deja acaparată de dl Stănescu. Alături de care va trebui să mărşăluiesc, într-o luptă care nu e a mea...

Nu rîdeţi, nu vă revoltaţi de aşa spuse. Căci Inconştientul este cam la fel de sucit şi aparent bizar la toti oamenii.
Or:
1) deja din momentul acesta, cam ştim ce gen de filoane umblă aparent creanga prin adîncul nostru.
2) ştim totodată că şi alţii, inevitabil, au simţiri, trăiri, funcţionări asemănătoare - doar de ce credeţi că se inflamează vreunul din senin ori o ia razna?

Continui fraza dlui Stănescu:
se vor apăra şi ei, amintindu-şi de versul lui George Coşbuc: „Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul” Noi vrem să trăim într-o Europă unită, vrem să construim împreună viitorul copiilor noştri. Dar dacă va fi nevoie să renunţăm la bloguri şi vorbe deşarte, la discuţii sterile, o vom face.

Citeste mai mult: adev.ro/mrd55y
"... se vor apăra şi ei, amintindu-şi de versul lui George Coşbuc: 
Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul, Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul” 
Noi vrem să trăim într-o Europă unită, vrem să construim împreună viitorul copiilor noştri. Dar dacă va fi nevoie să renunţăm la bloguri şi vorbe deşarte, la discuţii sterile, o vom face."

 Rămîn cu gura căscată (dar şi pielea găină) la aşa încheiere, la agresivitatea aproape exploziei pe care o identific aici!

Abia acum pricep - şi întrucîtva mă liniştesc - cum e cu haina cea destupată pe care o plimbă dl Stănescu. Era asolut necesară, în condiţiile agresivităţii accentuate pe care o plimbă zilnic, şi care se trădează în rîndurile de mai sus.

Am sentimentul (părerea-mi şi atît!) că oamenii asemenea dlui Stănescu sînt mai periculoşi decît categoria gură-mare, a la Victor Roncea. Agresivitatea lor, n-am ce pierde-le pe care îl ghiceşti la ei (iertat să fiu de folosesc pluralul!) este infinit mai laign decît al gălăgioşilor.
Scăparea vine din faptul că haina devine totuşi iute drept faldă.

Totodată, probabil că posesorii vor obosi curînd de aşa teatru, şi inevitabil vor reveni la starea naturală.







Vă spun din capul locului că vă admir sincer. Împreună cu mulţi maghiari, vă asumaţi un naţionalism secular, îmbibat cu valori tradiţionale, în care construcţiile politice actuale, gen Uniunea Europeană, nu-şi găsesc locul. De altfel, criza economică ne-a arătat cât sunt de fragile, iar sfidarea pe care o adresaţi Europei se întemeiază pe credinţa că ce părea ieri de neconceput, mâine s-ar putea să vă fie la îndemână.

Citeste mai mult: adev.ro/mrd55y
Vă spun din capul locului că vă admir sincer. Împreună cu mulţi maghiari, vă asumaţi un naţionalism secular, îmbibat cu valori tradiţionale, în care construcţiile politice actuale, gen Uniunea Europeană, nu-şi găsesc locul. De altfel, criza economică ne-a arătat cât sunt de fragile, iar sfidarea pe care o adresaţi Europei se întemeiază pe credinţa că ce părea ieri de neconceput, mâine s-ar putea să vă fie la îndemână.

Citeste mai mult: adev.ro/mrd55y

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu