duminică, 29 septembrie 2013

/PSIHOLOGIE, UMAN / Ochi prin jur, dar şi în oglindă


I
Feri-Doamne, a mă lăuda că-s o minte la locul ei!
Dar mă sperii de fiecare dată cînd descopăr cîte o felie de iraţional la semenii mei.
Judecăţile, zic eu, aiurea îmi dau inerenta doză de nesiguranţă, pe pămînt (a se citi: în societatea umană).

Aş avea destule exemple, credeţi-mă.
De pildă, pornirea pe politicieni.
Care, spun eu, nu-s sfinţi, iar asta pentru că fişa postului lor nu cuprinde aşa ceva, dimpotrivă. Respectivul are de-a face cu bîzdîcii noştri, pe de o parte, pe de alta cu sacul limitat al resurselor, după cum trebuie să ţină cont şi de eventuale... iraţionale ale lui - a se citi ciupeli şi vis de mărire.

Si dau zilnic peste sumedenie de exemple, de iraţionale (normal, nu reprezintă iR cam 99% din psihismul nostru?).

Bon.
La stadiul ăsta, cred că e de stat cu ochii ca pe butelie pe nişte lucruri...

ÎN ACEASTĂ LUME, APARENT RĂU-IMPREVIZIBILĂ, ESTE DE VIEŢUIT TOTUŞI, deci să cercetăm cum ar fi adaptarea...

Apoi, eventuala adaptare e tare sănătos a nu duce la fumuri, cum c-am fi mai dăştepţi decît specia iraţionalilor...

Îmi vine aici în minte secvenţa de final din Matrix I, în care un personajul principal pleacă printre oameni, pe o stradă aglomerată din Matrice...

PS
Am fost cam vag cu apelativul de iraţional/iraţionali?
Cred că este un trai în iluzoriu, mai exact în poziţi, declaraţii, idei care ne fac bine. Reciteam în dimineaţa asta din GT Kirileanu. Dacă omul avea oftică pe cineva, mai exact pe evrei, se rupea firul: ăla era ticălos cu orice preţ, în vreme ce nedeşteptăciunea gesturilor românilor era ocultată ori se trecea iute peste ea:

"Se duc jidanii pe la toţi oamenii care au brazi în fîneţele şi livezile lor şi le bat capul pînă îi taie şi-i vînd pe preţuri de rîs..." De vină e jidanul, nu cel care vinde la preţuri de rîs...
Bineînţeles că, la nevoia stringentă de a agresa (a se citi desxărcat frică personal) pe altul, condeiul critic al lui Kirileanu ia la refec pornirea ţăranilor din provincia sa de baştină, de a consuma alcool la greu - aici, file antologice în aceeaşi carte a editurii Crigarux, pag. 117-118.

Dincolo de toate, e de acceptat că ne protejăm şi noi mintea cum putem, prin construcţii de acest fel.
Eu însumi, scriind aici şi aceste, mă protejez de anumite constatări care nu-mi convin...
 
II

Îmi fuge mintea la Casandra. Troian(c)a.
Nu neapărat privindu-i priceperea premoniţia, cît de a spune lucruri neconvenabile.
"Lasă-ne, bre, să chefuim în jurul calului...! Nu vezi ce mişto e! Şi ie de la Zei Iar blegii ăia de ahei au întins-o de frica noastră"

Asta apropo de protecţiile pe care viaţa ne obligă să ni le clădim, în jurul simţurilor cele altminteri foarte exact în a sesiza realitatea...

Protecţia cu pricina se face şi fluturînd - pe lîngă o situaţie neplăcută/insuportabilă - vorbe ideale. "Eu nu mă plîng de politicieni, ci de profesionalismul lor" ar fi un exemplu benign al acestui tip de protecţie mintală.
Acel profesionalism nu poate să existe. Căci, dacă putea, exista.
Ştiu că o să vă irite vorba asta, dar arătaţi-mi şi mie de unde poate pica el din cer.

Apropo de insuportabil,
cineva îşi dădea ieri alarmat cu părerea despre creşterea numărului de sinucideri.
Din ce observ, erau acolo cîteva jongleuri vizînd cam toate a face bine sufletului propriu...
... A te descărca de alte angoase. A părea deştept altora. A-ţi crea iluzia că poţi influenţa foarte mult mediul.

Nu spun toate astea cu răutate, iar pe deaspra nu încerc să mă dau deştept - căci şi astă manevră este tot o protecţie, un "ecran" împotriva ştiinţei că-s cam prostuţ / prost de tot în faţa teribilelor probleme ale vieţii.

Iar dacă ideile de mai sus (altminteri fără pretenţie de adevăr universal...) sparie vreun pic, îi semn că acolo trebuie să ne călim, pentru a merge mai departe.

PS  Mă uitam la o afirmaţie:
"Arşinel - o suferinţă nemeritată".
O fi nemeritată, DAR ESTE. În sensul că există, că realitate nu are treabă cu jusecăţile noastre, de a fi meritat sau ba ceva, de a fi drept sau ba...
 Cum de-i mai rabdă soarele pe amoralii ăştia!
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu