sâmbătă, 7 septembrie 2013

/ SUFLET, URBE / Cîini vagabonzi, en passant...

Cineva spune:
"...De moartea acestui copilaş suntem cu totii vinovati.chiar si prin pasivitatea noastra suntem vinovati.pt ca daca stai si te uiti la unul cum o violeaza pe una sa nu-ti inchipui ca nu esti vinovat."

Eu nu-s vinovat de moartea aceluia. Iar asta din simplul motiv că vinovăţirea este înainte de toate un mijloc de manipulare şi atît.
Învinovăţirea este un mod de a te face cîrpă, în mîinile vreunui şmecher. Vinovăţia îţi va suprima puterea de a gîndi, de a socoti corect cele din jur.

Eu aş sta şi l-aş întreba şi pe Dumnezeu, pe unde măsa umbla El cînd se petrecu scena din Parcul Tei
(ceva asemănător întreba şi un personaj dostoievskian, şi tot la un incident copil-cîine, în "Fraţii Karamazov"). Tare trebuie că ne ţîţîie fundul în faţa Înaltului de ducem copilul mort la biserică - dar nu-I punem Ălui de sus problema asta...

Treaba cu cîinii liberi din Bucureşti e mai complicată. Nu pot să nu remarc însă că majoritatea dătătorilor cu părerea - inclusiv eu! - pur şi simplu au folosit momentul pentru a se defula, respectiv pentru a-şi drege imaginea de sine, pe ideea că ce importanţi sînt ei, ce idei minunate scot în eter.
Cîinii vagabonzi din Capitală reprezintă o parte a sufletului nostru. Priviţi prin urbe şi descoperiţi cîţi dintre noi ne comportăm exact precum javrele - iar aici nu e deloc pastilă, slogan. Dacă nu reuşiţi să descoperiţi asemenea paralelă, vă însoţesc într-o preumblare de profil prin Bucureşti.

PS
Copiii cei nevinovaţi...
Ha!
Copiii reprezintă, totusi, treapta cea mai animalică dintre palierele existenţei umane. V-aţi uitat cu cîtă lejeritate ucid ei vreo insectă? V-aţi uitat atenţi la glumele cele crunte care se fac între copii? Rănile resimţite drept teribil balast la vîrsta adultă se trag nu doar din experienţe familiale nefericite, dar şi din sadismele la şcoală ori în preajma blocului de către cogeneri mai răsăriţi.
Şi azi am în ochi pe un tip Păun, la grupa mare a Grădiniţei mele, pe care bravii lui colegi aplicaseră eticheta (după manual psiho vrbind) de ţap ispăşitor, de ţintă a tuturor băşcăliilor.

Pastila cu copiii cei nevinovaţi este una socială, între altele care protejează Societatea. Copiii o vor duce înainte, nu copţii. Ultimii pot fi daţi cu usurinţă în preajma ghenei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu