sâmbătă, 7 septembrie 2013

/ UMAN, JE/ Completare la ultimul post



...Legat de precedentele-mi două posturi, mi-aduc aminte de un vis personal, de acum vreo două săptămîni.
Un tanc.
Şef îi era un colonel (nu vă legaţi de amănuntul că nu aşa grad comandă o singură maşină de luptă!).

Tipul era supărat că subalternii lui (oamenii din burta şandramalei metalice şi cu tun devastator), se comportă total pe negustu-i.
Unul dintre cei doi răcani avea, de pildă, o distracţie cam precum ruleta rusească. Punea spre capul colegului din măruntaiele tancului un pistol gol şi apăsa pe trăgaci, ca să-l sparie.
În general, colonelul le reproşa că sînt cu mintea la o firmă de pază, GSM sau aşa ceva (un act ratat mă împiedica să-mi amintesc exact iniţialele, e aia cu Hummer-urile prin intersecţii). Şi că implicit nu le arde de treabă aici, la tanc.
Aici ar fi ca într-o schiţă Caragiale, aia cu intervenţiile la dascălul (Piscupescu?) claselor mici... Dacă iei premiul întîi, mergi nu ştiu unde... Dacă nu iei, mergi la ţară.
Alegerea, neglumind, pare să fie altuia. Sub comandă/disciplină mai sus. După gustul propriu şi atît, la BGS.
 Aş minţi să spun că nu m-am prins la ora visului ce şi cum (minus indentul de mai sus) - dar putirinţa îmi era şi fuse pînă acum un ceas la a munci doar într-o aşa chestiune, adicătele într-o firmă de pază. Eu fiind, vorba cuiva, 'pîndar' acolo.

E.
După ce am scris nemerniciile precedente şi cu riscul de a mi se umfla fatal aşa-zisul Eu fals, nu mai voi să lucrez în aşa domeniu!
Uite risc eu asta!
 Ah, lecturile gen Dramele  Parisului, cele care zăpăcesc inclusiv Ziţele masculine!
"Avîntaţi-vă fără reţineri! Viaţa vă va răsplăti în acelaşi mod."
 La aşa gest a contribuit mult un tip tare de treabă şi căruia vă rog să-i reţineţi numele (eu oricum voi mai pomeni de el pe net, că-s un tip ca ăl din Muşatescu, pasămite nevindicativ): Lucian Tudoraşcu - dacă am greşit vreo literă la numele de familie, să fiu iertat!
Omul este (cît e plecată titulara în concediu) şef de sucursală la Banca Românească. Mai exact aceea de la Barbu Văcărescu- Bd. Lacul Tei, din tower-ul cu Cascade.
Am lucrat acolo o săptămînă. Mai exact aproape o săptămînă, căci tipul nu s-a putut abţine pînă la urmă...

Ce e cu tipul?
Păi.

Precum un distins Dragoş Zisopol de la Uniunea Elenă din România (mai exact deputat acolo) avea de descărcat o oftică mică - de aici cam pînă la Lună - către tipul uman pe care s-a nimerit să-l posed eu.
Tudoraşcu (tip la 34 de ani, eu avînd 56) nu este, structural, exact precum Zisopol, dar socoteala din adînc le e cam aceeaşi.
Provenienţa dintr-o familie 'doar cu mamă' le este vizibilă. Iar iritarea pe tatăl de altădată ("şi pe substituţii acestuia", ar spune manualele psiho), idem.
Voi detalia (aş putea să ratez asemenea subiect?!) , cu un proxim prilej.

Reţineţi aceste nume şi nu treceţi prin ograda dirijată de aceştia nici măcar dacă vă credeţi campioni ai servilismului (nu spun că eu am practicat aşa ceva!).
 
  Dau pe Facebook de o poză a pomenitului Tudoraşcu.
 
O să spuneţi că e greu aici de mirosit ce şi cum (în ucigaş - din punct de vedere al identificării -  contrejour, ba poartă la umbră şi ochelari de soare).
E, rămîne totuşi cum am stabilit - are omul nevoie să acopere, să pitească - atenţie, e poză de profil, deci 'a mai caracteristică găsită de chiar cel în cauză!
Altminteri, în realitate nu arată deloc-deloc a dandy (nu vă mai înşiram astea, dacă izbutea să fie într-adevăr unul!)...
Cum am zis, voi reveni cu amănunte, capitol la care şed
de pe acum foarte liniştit, în privinţa vreunui proces de calomnie...

Am sentimentul că nu m-aţi văzut deseori
pe acest blog scăpînd caii aprecierilor, spre extreme. Ba chiar predic întruna despre necesitatea nuanţelor. Însă cred că tipul în cauză, dacă e supus la un test psiho serios, are toate şansele să spargă aparatele. Că un asemenea exemplar se descarcă pe un om - în neputinţă profesională de a-i replica (pentru bravi opt sute RON pe lună) - e de trecut poate cu vederea. Dar ăstuia pomenita Bancă îi lasă bănet, nu glumă, pe mînă!
La o adică însă, îi treaba ei, a instituţiei cu pricina şi a bilanţului ei în faţa acţionarilor...!

PS
Apropo de gestul sinucigaş cu a ieşi din pază
, sînt interesante semnalele din interior.
Care iau şi formă de melodii. Una este (nu inventez nimic, după cum nu ştiu de ea reprezintă o stare deja existentă ori doar o dorinţă din adînc) "Am să trec şi peste asta...", a Voltaj-ului. A doua e ceva mai puţin festivă, chit că a venit în trepte, prima fiind roză.
 

E vorba de o bucată din coloana sonoră a filmului The Point / Oblio.
Întîi a transmis doar bucata: "Think about.."
După vreo 30 minute a venit şi completarea versului, ţîşnind des din adînc: ... about troubles"




Teoretic, ar trebui aici să mă sparii.
În practică, e bine să te gîndeşti la probleme.


Ba chiar ador să notez o chestie insurmontabilă pe moment, căreia să-i notez un P, într-un cerc. Adică e problemă de nedepăşit.
(Contează mult, dincolo de poveştile cu "Domne, te autosugestionezi negativ, să moară mama dă nu-i aşa!", să spui că un cutare lucru îţi este absolut inaccesibil, absolut de nedres, eventual să te vizualizezi pe năsălie din cauza lui. ABIA ATUNCI SE PORNEŞTE MAŞINĂRIA FASTEI MODIFICĂRI DIN INTERIOR. 


Stare sufletească, la final post:
("Bre, matale eşti mult prea egocentric pentru gustu' nost'!"
Asta e.)


Sub soare.























Ultima poză e cu Tatiana, în iarnă, în parcul Circului. Acolo unde, săptămîna trecută, voind să descarc din frecuşul fratelui Tudoraşcu, mergeam să privesc nuferii.
Că veni vorba, ştiţi cum arată un om care, în existenţa lui
(metaforic, se înţelege!), nu a apucat să privească nuferii? În ultima săptămînă am văzut, în feuda respectivului LT (din fericire, nu în oglindă!)...

*


A nu (mai) avea - datorită unor băieţi buni din preajmă - ce pierde...
Plăcut sentiment.

Cum, ziceţi că nu-s serios, că-s de fapt un Verigopolu cel caragialian, chit că nu de banii nevestei ("Mici economii") e vorba aici?

Ai dracu', nimic nu vă scapă!


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu