joi, 26 septembrie 2013

/ UMAN, SPERIETURĂ / Natura umană, România, septembrie 2013



Mă strădui să pricep şi să accept ce văd, descopăr prin jur.
Uneori nu e deloc uşor.

Sperietura e a mea..
Şi ţine de sensibilitate poate excesivă (deşi nu arunci la gunoi cuţitul doar pentru că te poţi tăia rău cu el...)

M-am speriat - subiectiv, fără îndoială, căci mîine va trece - la ideea naturii umane, care e bine mersi şi dincolo de educţaie, de civilizaţie.
În România, barim.

Sperietura vine din faptul că trăiesc în mijlocul unei majorităţi INFANTILE ŞI AGRESIVE
(mă voi justifica, în continuare), dar şi faptului că nu mă pot modifica, să fiu ca Ea...

Moare Geo Saizescu.
Regizor român.

Un grup de rude, iritat că-i piere stindanrdul cu care putea ieşi în lume (de ce, se poate extinde relatarea...), bă din braţe, dă dn ce poate.
Şi dă urît, după opinia mea.

Vrea loc de veci, la Belu.
Nu-i e de ajuns cel de la Cernica, unde oricum nu ajunge oricine.
Ca să capete loc în Buric, acel grup se aruncă în pastile. Crunte, de neam prost.
Că Geo fu nemaipomenit, deşi să avem pardon, era unul între alţii - cu toţii ai anilor 70-80...
Că nu vrea ticălosul de Caramitru, să-i deie loc pe Aleea artiştilor...

Nici o secundă - dincolo de dramul modest - calculul de-a dreptul aritmetic: cît poţi introduce într-un spaţiu limitat?!

*

Că ar judeca numai aceea aşa, ar fi simplu. Ar fi precum un grup dubios pe stradă, unde ai opţiunea lui a trece pe alt trotuar, eventual pe altă stradă.

Dar aici intră în acţiune Media. Mass media.
Care cîntă în strună, pardon, troglodiţilor (iar aici am în minte imaginea lor, realmente de ieşiţi, de trăind în perşteră).
De fapt, nu cîntă, cît toarnă. Gaz pe foc.

Urmare a toate, Saizescu - repet, un tip mediu ca valoare - e înmormîntat CU ONORURI MILITARE. Te freci la ochi. Şi te ia teama de care vorbeam.
Teama că lumea din juru-ţi mediul, aerul pot fi atît de cu picioarele în sus. Că 1 plus 1 fac trei, iar aşa ceva va trebui să asimilezi (este o regulă, i-aş spune, fizic-socială, să sfîrşeşti prin a fi invadat, cotropit de anomalie).

În paralel, poate voind prea mult de la alţii, mă uit la declaraţii
. Şi deşi mi se aprinde lampa, tot stau niţel speriat, de teama psihologică de a nu fi invadat de spiritul acelora...
Toţi îs speriaţi de nimicnicie (nu-mi cereţi să am înţelegere pentru ei). Aceea de a nu fi mare/valoros lucru sub soare (motiv pentru care inventează deseori mult alături de realitate), respectiv ducerea inevitabilă Dincolo...
Fiecăruia, altminteri ins cu pretenţii, i se pare că lumea a început cu el şi se termină la dînsul. Fizic aşa o fi, însă nu sîntem doar fizicul...

Hm.
Mai meditam la o o vorbă, pe care nu eu am inventat-o.

"Cine face caz de vorbe mari va fi întîiul care să le încalce."
Ăştia care ridică imnuri lui Dumnezeu, dreptăţii, valorii, umanităţii - păi îmi par şi primii care să le încalece, bineînţeles însă că parşiv, sucit, alăturând în aşa demers mitocănia agresivă (inclusiv cînd or perora despre patriotizm), dacă încerci să-i tragi de mînecă, fie şi timid...

PS
Nu sînt de acord în unele privinţe cu un om pe care îl simpatizez mult, Mihai Bendeac, legat de reproşurile făcute lui Al. Arşinel. Ultimul nu este perfect, iar admiratorii săi nici pe atît (vezi PS2), însă unele lucruri-mi par puse pe alături. Nu Arşinel le-a ţinut în loc ascensiunea profesională. Iar la  adică, acesta a făcut ceea ce i s-a făcut şi lui la tinereţe - nu că aş lua aici apărarea procedeului răcănesc.
După cum, la fel de revoluţionar şi moral o fi fost altcîndva şi tînărul Arşinel...
Altminteri, agitatul de ape este poate util, nu am fi ştiut de povestea cu rinichiul...
PS2
Pe http://radu-tudor.ro/arsinel-o-suferinta-nemeritata/
"A facut enorm de mult bine si frumos acestei tari, acestui popor. "

La Comentarii, tot acolo, un domn Marius are o nedumerire:
"Cu tot respectul, am si eu o intrebare. Ce bine a facut acestei tari, acestui popor ? Multumesc."

"A dat hrana pentru suflete ….. celor care au ….. Unora care-si pun astfel de intrebari ….. nici nu merita sa le raspunzi !"
"Ha, ha, ha, buna dimineata copile, bine te-ai trezit, freaca-te bine la ochi, uita-te bine in jurul tau ca acuma ai aparut de pe luna din moment ce pui o asemenea intrebare."
"Cred ca cine s-a caznit sa raspunda intrebarii tale, a pierdut timpul."

Etc.

Deduc de aici că aceea nu au argumente. Există doar o nevoie a lor, un ceva fără cuvinte care îi raliază, îi adună.
ÎI ADUNĂ, ZIC EU, OPTICA INFANTIL-AGRESIVĂ DE CARE POMENEAM, ceva mai sus.
De fapt, optica pur umană...

PS3
Informat precar, acum aflu că Arşinel e acuzat a nu fi stat la coadă, pentru rinichiul primit...
Iată, de pe acelaşi post Radu Tudor, optica categoriei umane care încă mă mai sperie:

"Sper sincer intr-o campanie sustinuta de presa care sa combata ideea asta cu “statul la coada”. Cand esti o VALOARE NATIONALA nu stai la coada. Sa presupunem ca Presedintele Romaniei (nu Basescu,oricare presedinte…) ar fi necesitat un transplant urgent. STATEA LA COADA?? Desigur ca nu, si NIMENI NU AR FI MACANIT!! Trebuie infierata organizatia aia nesimtita care a facut denunturi. Infierata rau,merita oprobiul opiniei publice. Imbecilii de acest tip trebuiesc descurajati pe viitor, pentru a preveni un haos."

Încheiere

Băteam cîmpii că mi-ar place să devin un al doilea Caragiale.
Greşeam, inclusiv pentru că nu am stilul lui... (Nu e o calitate, acel dus focul interior în registru umoristic... Reprimarea ce ducea la acel stil l-a ucis la 60 de ani).
Dar descopăr un material uman teribil, în asemenea comentarii, pe netul românesc! Asta dacă te ţine inima, să-i ştii alături, în troleibuz sau oriunde, un om gîndind aşa...

Auzi, dacă geniul (prefabricat) stă la coadă, vine Haosul!


Atenţie! În ton cu ce am zis mai sus despre joaca acelei categorii umane cu vorbele... Titlu, undeva: "Sebastian Papaiani, despre decesul lui Geo Saizescu: „A murit un iubitor de oameni”

Un comentariu:

  1. Mda... Asta-i situatia! O perpetua si eterna conjuratie a imbecililor. Trebuie doar sa dispui de un minim bun-simt pentru a realiza ca transplantul lui Arsinel este o injustitie sociala si umana. Ca "insider" pot aduce numeroase argumente clare cum ca a fost si un abuz medical. Dar discutia e alta. E un paradox interesant aici. Si anume: toti acesti semeni care-si dau cu parerea hodoronc-tronc on-line, sunt oameni cu care de fapt, cum bine ati punctat, nu poti avea discutii. Ei sunt , culmea, beneficiarii democratiei ce permite oricui libertatea de a se manifesta (sa improste cu mehlem, sa grohaie, sa se hahaie, sa aiba pareri despre chestiuni de care n-au habar, etc.). Aceeasi sistema democratica, care le da dreptul la exprimare, include insa si alte drepturi, libertati. Si anume, ca la asistenta medicala (un organ in cazul asta) au acces egal toti cetatenii, de la sef de stat, la cersetor.- exceptiile sunt stabilite de comisii profesionale, care functioneaza dupa criterii standardizate, clare si sunt STRICT de ordin medical (ex. nu se face transplant de organ la un individ suferind de o conditie ce va compromite repede organul nou, etc.). Si aici e paradoxul, absurdul situatiei de care pomenenam mai devreme. Ca tot ati amintit de Caragiale, situatia asta transcende caragialescul si devine kafkista. Si noi, restul care trateaza lucrurile altfel nu suntem decat o minoritate timida care este inghitita de valul dominant al abjectilor.
    Va doresc numai bine!
    Marius L.

    RăspundețiȘtergere