joi, 26 septembrie 2013

/ VIAŢĂ, PETRE ŢUŢEA şi nu numai /



Am visat acum cîteva săptămîni că eram succesorul lui Băsescu...
(De ce naiba îmi fuge aici mintea la unul dintre bancurile lui Nae Gheorghidiu, ăla cu 'a lua locul' ??)

E.
După ce dumneavoastră veţi termina de... hăhăit de aşa pretenţiune, voi veni cu rugămintea să ascultaţi mai încolo.

Dădusem acum cîteva posturi o imagine din Jacques Salome, ce vorbeşte de a ne respecta visele.
A le respecta, cei drept, e precum la copii: poţi să glumeşti cu el şi fără să-i dai cheile de la autoturism ori să-l treci la volan.

A nu rîde de visele tale înseamnă a nu plăti vreun paznic crunt la nişte idei
zice-se aiurea, respectiv a nu pune o parte a noastră contra alteia.
În paralel, în domeniu este de acceptat că ceva în interior merge de capul lui, dar ăsta nu e motiv de dus dracului giudeţul.

Bon.
Nu m-ar interesa a conduce o ţară, inclusiv a noastră. Şi sper să nu mă frece vreodată inferiorităţile cît să am nevoie de aşa ceva, pentru a-mi face viaţa suportabilă.
Dar ştiţi ce aş vrea, în nemernicia mea diniciană?
Să am un grup de tipi interesaţi de producţiile minţii mele.

... Aţi terminat şi cu a doua serie de hăhăit?
Perfect.

La o adică, ar fi o cură de încredere în sine.
Am avut parte de o copchilărie în care lumea apropiată nu a luat în serios ce produceam eu pe acolo-şa, iar de atunci astă problemă nerezolvată mă afectează. Probabil că dacă doi-cinşpe inşi ar cădea extaziaţi (ai grijă ce-ţi doreşti, căci aştia nu ar fi tipi mintoşi!), mi-aş drege lipsa infantilă şi aş pleca de unul singur să văpd de s-au schimbat între timpsoarele şi verdeaţa.

Bon.
Apropo de grup.

Mi-a fugit mintea la grupul lui Petre Ţuţea. Ăia de şedeau în juru-i, pe cînd magistrul îşi aranja cipilica, în apartamentu-i friguros.
Mi-ar plăcea ca acei ucenici să se dezvolte. Să-şi ia zborul. Şi eventual să învăţ eu de la ei, ca un petrarcian ce mă aflu ("Nu cunosc lucru mai frumos/util decît a învăţa.").

/ Chiar meditam zilele astea, în faţa cîtorva exemplare senecte, că n-aş vrea să fac precum ei, înspre apus.. Aş vrea, dacă m-o lăsa mintea, să învăţ, să mă pun la curent cu noutăţile, de la tineri... /

Din ce mă uit însă la trupa lui Ţuţea (se înţelege că aceea din 90-91, nu cea prezentă, din... Rai!), băiatul debita (să nu spun turuia), iar ăilalţi căscau gura.
Moşul nu era atent o secundă de vreun feedback - în sensul dacă a pus cuiva neuronii în lucru.
În general atitudinea Geniului Muscelului şi al Întregii Românii nu viza să deştepte pe careva în jur, în sensul gînditului ulterior pe speze proprii.

De fapt, un Noica a fost un incubator pentru cîteva minţi, pe cînd de Ţuţea nu-mi aduc aminte (sînt elegant în afirmaţie...).
Zic şi eu...

PS
Apropo de poza aleasă aici, pentru Ţuţea...

Eu înţeleg că bătrînii-s de respectat, măcar pentru beteşugurile vîrstei.
Dar sănătos este să-i văd, vedem şi pe ei că îi respectă pe ceilalţi...
(Mă refeream la atitudinea generală a senectului Ţuţea, însă acum văd că nu găsea aiurea să şadă ÎN PIJAMA, în prezenţa oaspeţilor...)

PS2

Iar apropo - iar aici iau lucrurile oarecum invers:
Steinhardt are emuli de calitate?
Dacă nu, de ce oare? Interesant...
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu