sâmbătă, 7 septembrie 2013

/ VIŞINESCU, AGAIN / Dar un unghi nou


Pomeneam de curînd că, în povestea muşcatului canin ucigaş, marea majoritate a dătătorilor cu părerea nu aveau durere serioasă în legătură cu nenorocirea.

De vreo săptămînă vreau să spun aici două vorbe, pornind de la memoriile istoricului Constantin Giurescu.

Aţi văzut de cîţi pereţi a fost aruncat recent torţionaru' Vişinescu?
Nu spun că va fi fost ins chiar de treabă. Dar comentatorii mi-au părut cel puţin la fel de ticăloşi ca el, mai exact şi mai şi. Barim V. a prins o epocă, poate şi inerente frustrări anterioare, din vremea cînd lumea bună interbelică se ducea spre vînătoare cu Bentley-ul, cum figurează într-o relatare a lui C. Giurescu (cum era prin satele noastre atunci, las pe alţii să spuie...).


E, Giurescu (arestat ca fost ministru) pomeneşte în cartea lui şi de gardienii mari ori mici din închisoarea Sighet. Nu am să dau facsimil aici, dar vă rog să mă credeţi că o face cu multă (şi onorantă) nuanţă. Încearcă să înţeleagă ce şi cum fu cu oamenii aceia.
Nu am pretenţia a fi citit toată literatura de profil, dar o atare negrabă în a da cu parul am mai văzut la Ion Ioanid.


În paralel, pariez că la mult pomenitul muzeu de la Sighet de azi, creaţie a doamnei Blandiana, asemenea gri-uri lipsesc.
Pot bănui şi de ce.
Pentru că nu ar mai efect, la ţintă.
Omul de rînd, dincolo de binarismul funcţionării sale, vrea şi tuşe dure, probabil pentru că - în realitate - are probleme cu impresionarea.
În acelaşi timp, la inşii ce stau să convingă omul de rînd de vreo treabă, e de căutat la interesul real. Părerea mea! Nu e o afirmaie deloc comodă, dar mi-o menţin, ba voi sta şi cu ochii pe mugurele de idee ce-mi veni!

Dacă vreodată oi avea timp, mi-aş pune mintea în lucru cam care o fi vrerea ascunsă a dnei Blandiana din spatele demersului său - să-i spun - maramureşean. Căci cam peste tot e un aşa ceva.
În paralel, chit că poeta îmi rămîne o persoană simpatică, nu pot uita că pe la 17 ani publica ode Partidului. Iar ulterior nu a avut vreo scîrbă vădită în a contacta, frecventa (nu am vreo ascunsă erotică pe aici!) unii lideri ai regimului, la Comana de pildă. Ceva nu e chiar ok...

PS
Mă uitam la cum au fost relatate isprăvile suporterilor unguri prin Bucureşti
. Ăia într-o ureche, iar comentatorii noştri (Realitatea TV de pildă) absolut fără Dumnezeu.

Am ascultat intervenţia lui Cozmin Guşe - plin de panglici altminteri bine alese - şi nu realizam ce-l animă în luptă (apropo, mitingul cu cîinii de la Piaţa Romană îmi păru  înaintat de liberali, după cum se vorbea acolo de Oprescu). De felu-mi nu-s amator de scenarii planetare, dar nu ştiu de ce miros la el şi la Bogdan Chirieac mînuţa unui stat semeţ din oarece preajmă a ţărişoarei noastre ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu