marți, 1 octombrie 2013

/ UMAN / Ochi prudent spre jur, 1 octombrie



Recunosc faptul că titlul de mai sus, cu ochiul prudent, nu e cel mai gazetăresc din lume... Însă rămîn la el. Pe ideea că îţi rămîn poate puţini spectatori în sală, dar clar (mi place să cred...) interesaţi de peliculă...
Vă mulţumesc anticipat pentru atenţia acordată celor de mai jos!


 

 I

RUŞINEA...

Înclin să cred că e o mică greşeală să predicăm despre ruşine, să fluturăm noţiunea în spaţiul public şi nu numai.

Dincolo de faptul că - mie unuia - îmi pare o creaţie educativă nocivă, am sentimentul că la ăi de-i ştiu de frică vorbim degeaba de Dînsa (căci supuşii ei nu încalcă foarte des regulile care le-a emanat ruşinea), în vreme ce pe ne-atinşi îi lasă reci ideea.

Zic şi io...



II

MAICA TEREZA.

Prin jurul nostru multe voci, multe instanţe laudă stilul de viaţă al acestei laureate cu Premiul Nobel.
Personal găsesc a fi exagerată această optică, chit că ea dă al naibii de bine, la biserică, la şcoală - în ultimul caz, vreo lucrare proslăvind altruismul va avea din start unul-două puncte în plus, la notare.

 


Îndrăznesc a crede că mai sănătos este să avem grijă de noi, iar apoi de ceilalţi (exclud aici familia, care poate primi o atenţie în plus, dar şi aici lucrurile-s de tratat cu măsură).
Nu văd care e tragedia în aşa optică.
De fapt, subsemnatul are ideea că esenţial este nu să faci bine, ci să nu faci rău. Măcar de s-ar ţine omenirea de aşa tipar!

Partea foarte proastă este însă că se practică un sistem pe care românul îl asociază cu vorba: "a da tot în calul care trage".
Căci ăl de-i nesimţitor la vorbe măreţe va rămîne aşa, în vreme ce omului zis cu frică de Dumnezeu i se va repartiza o sarcină în plus.
Bineînţeles că puţini predicatori ai binelui şi sacrificării de sine îi vor oculta omului de rînd această bucătărie, despre acest nu-se-vede...




III


AŞTEPTĂRI MARI.


"Românii nu mai vin la demonstrații fiindcă demonstrațiile nu duc nicăieri"
, punctează cineva.

Am fost acum o săptămînă la un marş cu Roşia... din plăcerea de a revedea sentimentele găsirii în aşa manifestaţie. Nu susţin necondiţionat ce se voieşte acolo, dar am găsit util să mărşăluiesc cu dînşii. Ca urmare, mă voi mai amesteca în atare şarpe uman - e o minunăţie...! Iar dacă 'ăilalţi' ar face o 'ceva', iar m-aş duce să casc ochii, ar fi încă o ocazie să cunosc şi să savurez lumea. realitatea.
(E drept că în ianuarie 2012 explorarea nu a putut ţine foarte mult, prea ne erau diferite punctele de vedere - al meu şi al anteniştilor protestatari...)



Mai departe.

Socialmente, cred că există urmări ale unor aşa proteste
- DAR DE AICI ÎNCEPE PROBLEMA...
Mai exact unii vor ca, ieşind ipotetic în stradă, să le pice din cer ce le lipseşte lor. Şi mult, se înţelege.
Or asta nu e posibil.
De acolo descurajarea curîndă.



IV

Mă aşez pe undeva la o masă rotundă virtuală.

Un distins comesean îşi expune părerea:

"Mircea, niciun popor nu iese de capul lui in strada . Poporul este totdeauna scos in strada . Ultima oara cind poporului i s-a nazarit sa iasa in strada si sa sara gardurile puterii de capul lui , a fost 18 brumnar la Paris . Napoleon a tratiruit vointa populara exprimata in strada cu mitralii si poporului i-a pierit instant cheful sa mai iasa de capul lui pe strazi si sa umble brambura . In Romanica noastra , chit ca au fost cauze mult mai importante decit "proiectul Rosia" nu i-a pasat nimanui . Nici cind padurile au fost hacuite , nici cind paminturile au intrat pe nimic pe mina strrainilor , nici cind industria , aia care era tutusi , a fost jefuita si distrusa sistematic , si nici macar cind s-au injumatatit pensii si salarii . Si deodata ... Sa fim seriosi , cineva i-a scos in strada . Dar nu asta e important . Important e ca ajunsi in strada oamenii schimba intre ei informatii , pareri , idei si ... Si iote , le vin ideile ... Ideile ca tara nu e bine condusa , ca tara e colonie , ca ajunge cu batjocura romanilor in propria lor tara care nu mai e tara si a lor , ca vor tara inapoi . Cum spuneam , iarasi important e sa se atinga masa critica astfel incit cei care i-au scos in strada sa nu ii mai poata manipula , controla . Un astfel de lucrusor s-a petrecut in iarna cind Baselu a scos cu ajutorul serviciurilor lumea in strada sa il deie afara pe Boc care nu se lasa dus din Palatul Victoria . Baselu a obtinut pina la urma ce a vrut , dar cum masa critica fusese depasita , pupila instalata cu ajutorul si prin contributia strazii la Palatul Victoria , l.am numit pe Mihai Razvan Ungureanu , a fost si el maturat de aceeasi strada care a prins gustul schimbarii si nu a mai tinut cont de gustul aceluia care i-a scos initial in strada . Sa separam ca si acuma se va intimpla tot la fel ..."

(Să mă iertaţi dacă citatul e cam lunguţ...)
Am simţit nevoia să punctez aici ceva, nu ştiu cît de justificat:

Cred că nevoia noastră de siguranţă interioară ne face să ne lansăm în tot felul de aprecieri asupra realităţii.
Care, pe de o parte, sînt fructe ale pomului numit Cum-ne-convine/prinde-bine-nouă.
Acele fructe sînt, inerent (căci altfel nu ar produce plăcere, siguranţă) foarte sigure pe ele.

Este o părere, atît, îmi cer scuze dacă indispun pe cineva..."
 
 


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu