sâmbătă, 16 noiembrie 2013

/ SOCIAL, SUFLET / Două pachete de ţigări pe zi. Şi echivalent.



Un buticar, de la parterul blocului meu.
Cam de 60 ani.


Nu l-am văzut vreodată fără ţigară. Se înţelege că aprinsă şi trăgînd din ea.

Am şi eu compulsii - adică gesturi, gînduri, aspiraţii care ţin să înăbuşe, să atenueze porniri insuportabile din adînc.
Dar tot mă îngrozesc ce va fi fiind în sufletul acelui om, dacă ar fi obligat să lase ţigara.

Valabil şi la alcool...



PS
Am recercetat ce ascund compulsiile mele...
Pînă una-alta, simt că-i imposibil de de suportat, lipsa lor....




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu