sâmbătă, 16 noiembrie 2013

/ TOT FOTBAL. Dar poate util /


 GRECIA - ROMÂNIA. 
Trei la unu.

Trec peste jocul în sine.
Dar priveam întreg tam-tamul din prealabil. Că vom face şi că vom drege. Că naţia îşi sprijină echipa. Că uite ce planuri există, uite ce posibilităţi indiscutabile posedăm.

Semănăm un pic cu alde copilul necăjit, care se străduie să găsească şi el o doză de senin, de plăcut în existenţă. Cu orice preţ. Dar nu poate ajunge la pragul, la înălţimea ştachetei pe care şi-o doreşte cu ardoare.
Şi recade în... rahat.

La prima ocazie., o ia de la cap, că vine Sărbătoarea cutare şi (asemeni unui Niculăiţă Minciună privind printre uluci la bradul boierului) şi că va avea acces la bunătăţi, la luminăţii.
Rezultatul nu este însă ca în I. Al-Brătescu Voineşti...

Mai ales de vreo 10 ani repetăm într-una un scenariu, cu entuziasme şi siguranţă naţională - înainte de meci, se înţelege. Cutare fotbalist compatriot ni-i 'the best', antrenorul meditează îndelung şi fericit, ba am şi auzit noi că ăl mai bun om 'al lor' e accidentat...

Inevitabilă coadă în sus a unui anumit tip de capră.
Care, la o adică, nu e rîioasă pentru că vrea ea. După cum şi acele mofturi - înţeleg perfect! - îi sînt absolut necesare pentru a supravieţui între semenele ei continentale.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu