sâmbătă, 16 noiembrie 2013

/ UMAN, ROMÂNESC / Să schimbăm!...


I

"...Şcoala e rupta de realitate /.../ şcoala nu prezinta nici un fel de beneficii... "

Părere absolut personală...
Am nimerit de foarte curînd întrun loc pe care l-am găsit al naibii de neplăcut. O policlinică, fie şi în oarece buric al Bucureştiului, adică Piaţa Iancului.
Spre sinistru.

Totuşi.
Problema nu mi-a fost să mă revolt sonor. Cu atît mai puţin să schimb. Ci să mă adaptez, mai exact să trec pe acolo şi să fără să mă irit, dar şi fără să mă molipsesc.

Este drept că aşa ceva nu e o atitudine de vîrsta a doua, ci de ceva mai încolo...
 


II



"e mai comod sa ne resemnam si sa ne acceptam neputinta, decat sa ne asumam rolul activ de agent al schimbarii."

Nu e comod, ci inteligent şi realist: Am vreun contract cu societatea, fie şi s-o trec strada? De unde aşa-zisul ei bine e treaba mea? În primul rînd, mă interesează binele meu (şi să nu fac, în paralel, rău altora. E ceva rău aici?). Mi-au trebuit muuulţi ani să-mi cadă fisa că îl uitam pe dumnealui...
A mă schimba pe mine, a mă gestiona pe mine nu e deloc o treabă simplă - uită-te în jur şi vezi cîţi izbutesc, mă refer la linia dispre capul vieţii, căci la declaraţii mari în miezul vîrstei nu ne întrece nimeni (ador să-i urmăresc pe aceiaşi ce fac mai încolo...).

Plus:
Spunea cineva că binele societăţii porneşte de la binele pe care-l clădim fiecare în propria ogradă.

În acelaşi timp:
Să-ţi spun eu ce îi mînă, de fapt, în luptă pe vajnicii doritori de schimbare a urbei, a norodului, a Ţării? Ne putem uita împreună, în direcţia asta - dar nu-ţi va plăcea ce descoperi acolo...
Poate, dacă ne-am ocupa de schimbarea noastră, nu ar mai fi nevoie de atîtea hei-rup-uri la nivel de naţie...










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu