duminică, 25 mai 2014

/ MUNTE, istorie / Nelămurire, 1941



Știu chiar de la Niculae Baticu că a stat o vreme, în condiții de iarnă, ascuns de autorități undeva sub Portița Caraimanului. Un amănunt pe care îl cunosc și alții, de pildă Vlad Petrușca.
Pe cînd conduce un grup pe Brîul Portiței, Sorin Tulea arată însoțitorilor „locul X, unde a stat ascuns C. Conteș și oamenii lui”.
Inevitabil, este vorba de și de refugiul de care pomeneam al lui N. Baticu.


Sursa:


În paralel, în a doua ediție a cărții sale de memorii, Baticu spune că ”anul 1941 a început cu o concentrare în primele zile ale lunii februarie. M-am prezentat la Tecuci...” Apoi este instructor la vănătorii de munte, iar în paralel îl primește în România pe Karl Prusik.
Aceste informații contestă un ascundere în munte, de teama represaliilor autorităților asupra participanților la rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941.

În același timp, pe fișa de eliberare a lui Baticu din închisoare, la 1964, este trecută o condamnare de doi ani, în 1941!






Imagini de acum cîțiva ani, la vreme de vară, cu zona refugiului.
Mai exact coborîre pe la nivelul brîului, pe Vîlcelul de sub Porița,pînă deasupra rupturii care afectează acest fir.
În context, nea Baticu îmi spunea la un moment dat că a mers cu a doua soție (deci după eliberare) prin zonă, dar că nu a izbutit - ocolind prin stînga/nord ruptura, să răzbată pînă în zona de pădure. S-a reîntors a doua zi în Brîul Portiței.







 


 


 




 





P.S.
Documente privindu-l pe Constantin Conteș.
Acesta fusese arestat și în 1939 (decipe vremea lui Carol II), în contextul unui complot ratat cu explozibile.

Mulțumesc încă o dată lui Mircea Săndulescu pentru semnalarea existenței acestor fișe.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu