luni, 16 iunie 2014

/ MUNTE, UMAN / ”Numai bou-i consecvent”


./ MUNTE, UMAN /
.

*
.
.
Fost-am în Piatra Craiului.

Din motive de astm (a se citi dezordine sufletească) între altele, nu am suit pe undeva.
.
Interveni se pare și vîrsta. Cîndva trăgea ceva de mine spre înalturi, mai exact spre zona de piatră - care altminteri s-a întins și acum privirii, de la cort pus pe iarba rîului Bîrsa.
Acum nu mă mai trage ceva irezistibil spre coclauri, pentru a scăzut vitalitatea, respectiv a scăzut și cheful de a lua în stăpnire măcar imaginativă acele locuri.
.
Ca atare, am nceput să mă uit precum vîrstnicii la dame tinere.
Că veno vorba, te uiți cu dezinteres la copile nu neapărat datorită lipsei erecției, cît faptului că că sînteți din alte lumi, chit că Venus mai poate construi la greu punți, spre eventuala îndemînă.
.
Bon.
.
Uitîndu-mă la zidul Pietrei, ochii au coborît spre drumul ce duce spre Șpirla. Hă-hă, cred că toată lumea montană bună a dat examen pe aici, pe banalul Deubel. Apropo, oare cum va fi arătat profesorul brașovean, pe cînd dădea zor spre drumul de sub Om? De fapt, cum va fi arătat cînd a coborît prima dată ruta purtîndu-i ulterior numele?
Deci, cam toți și-au tîrșîit bocancii pe acel pietriș al drumului nu departe de cortul meu.
Dedula, de pildă.
Ori Ionescu-Dunăreanu.
.
Legat de ultimul, reveria s-a extins.
Căci, cu suflet și mădulare cam rablagite (ale mele, azi), l-am avut de inevitabil reper / etalon. L-am cunoscut pe cînd avea 80 de ani. Nu i-am fost cirac, dimpotrivă.
Brusc, la acest 2014, m-a luat invidia pentru vitalitatea și tupeul pe care-l afișa la amintita etate, mai exact la cabana Garofița.
De aici, inevitabila vorbă - în fond tinerească: „Aoleo, mai apuc eu să zîmbesc atunci,a sta de mai viețuiesc pînă acolo?!”.
.
Și-uite-așa nea Iancu mi-a devenit brusc mai simpatic!
Mișcarea mi-a fost favorizată și de interzicerea străbaterii abruptului Pietrei în afara marcajelor. Legat de care, dincolo de cîteva înjurături birjărești și personale, am țipat spre înalturi că, pre criteriul distinsului actual domn administrator de Parc Național, Dunăreanu nici nu ar mai fi apucat să exploreze ascunsele (la 1939) masivului.
Teoretic la o adică, și Fr. Deubel ar fost amendat cu 30 de milioane lei vechi, de către dl Verghileț (v. ultima foto) !
.
PS
În restul imaginilor, Fr. Deubel, Cr. Dedula, Ion Ionescu-Dunăreanu (la tinerețe, și ulterior).

 
 












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu