vineri, 27 iunie 2014

/ UMAN / Opțiunea spre religie sau ba


Apropo de postu-mi precedent, cu ducere a copilului de cînd e (foarte) mic pe munte.
 

.
Mi-a fugit mintea la dusul bebelușului spre cristelniță - chit că el nu poate opina dacă i se potrivește sau ba creștinarea cu pricina.
 

.
Una la mînă, dacă acea religie se simte tare pe picere, ea poate lăsa individul cu pricina să atingă etatea opțiunilor mature.
Dacă nu, începe îmbrobodirea.
„Lasă că știe mai bine Societatea, părintele...”
.
Părintele fiind cel care a pățit-o și el, cîndva.
Nu l-a întrebat nimeni dacă vrea.
Iar cînd ar fi putut să opteze ce și cum - păi deja are plantată iremediabil „a doua natură„ în el.

Idem, „lasă că știe tata mai bine... Uite, toți în jur sînt așa ți le merge bine...”, argument care nu poate înlocui dreptul omului de a opta.







APROPO, și între noi fiind vorba.
Dacă Gheorghe nu e creștinat și ajunge la 18 sau 21 de ani. Ce va face?
Teamă mi-i că religieiile cu însățînțare neîntrebată se tem grozav că acela ar avea alte gînduri, odată ajuns pe picioarele, pe judecata sa.


foto Mugur Ilie





Un comentariu:

  1. Pai nu de asta s-a introdus si religia in scoli? N-am vrea ca micutul, Doamne fereste, sa apuce sa creasca si sa-i vina ideea sa exploreze alte optiuni...sa fabricam tot unul "de-al nostru"!

    RăspundețiȘtergere