duminică, 13 iulie 2014

/ UMAN, MUNTE/ Despre resentiment

/ INDEPENDENȚĂ /
.
Într-un grup de confrați montani, ieri, cineva îmi aduce vestea morții (naturale, a) lui Cutărică. Nu chiar de curînd, ci acum un an sau doi.
Mărturisesc acelora că, în ce privește lumea montană pe unde evoluez, nu am văzut porc de om mai mare decît respectivul.
.
După care, paznicul din mine îmi aduce sub nas nuiaua și morcovul.
(Ca la măgari?).
.
Ideea de resentiment.
CĂ CE URÎT E AȘA SIMȚĂMÎNT. Rîde lumea de noi...
Și face rău la inimă.
Totodată, o să ajung foarte rău, cu așa atitudine...
.
Mmmm...
Nu-i a bună, îmi spun însă observînd situația.
Ceva nu e în regulă. Universul spune că nu e bun sentimentul meu, dar el mi-i tot acolo - deci are destule motive pentru a exista.
ȘI, SĂ-MI IERTAȚI CICĂ EGOISMUL, EGOCENTRISMUL, dar pînă la urmă contează ce simt eu.
Că pre Lume n-o doar capul dacă de la luptele-mi interioare (cauzate de legile ei) eu mă aleg cu ulcer ori altele.
.
Și mă uit la vorba aceea, resentiment. Pică. Boală-pe-careva.
De ce sentimentul tot șade acolo, în suflet, chit că atîta lume cu scaun la cap îmi șușotește ori țipă că e ceva rău.
.
Și-mi cade fisa.
Pe fondul general că pe tanti Societate o doare în cur de noi lși ale noastre - la bani mărunți ea e mult mai egoistă decît ne acuză pre noi.
.
Resentimentul are la bază două chestii. Lovitura din partea cuiva, plus sentimentul că ți s-a făcut o nedreptate. De acolo pleacă durerosul și prelungitul sentiment.
.
Bineînțeles că e de discutat dacă furăm ținta unei nedreptăți.
Simt eu, însă, că de așa ceva e vorba.
.
Și îmi fuge mintea iar la atitudinea madamei Societăți. A, nuuu!, să uiți, să întorci și ălălalt obraz.
N-are nici o treabă cu interesele noastre, ce să mai spun de vreo deșteptăciune privind identificarea dedesuburilor...
De fapt, proastă nu e Dumneaei, Soțietatea, dar după cum vă spusei, e interesată de nevoile ei, nu ale noastre.






PS
Au ieșit gălbenelele pe munte..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu