luni, 14 iulie 2014

/ UMAN, RELIGIE / ”Te bate Dumnezeu!”


/ UMAN /
 


Pomeneam de neiertarea-mi pentru un tip plecat între umbre.
.
În paralel.
Am trecut ieri din nou pe Verdeața Văii Albe, din Bucegi. Iar am dat cu ochii de crucea pusă de niște băieți buni pe acolo (buni, dar neștiutori de ale muntelui: e taman în calea avalanșelor, iarna...).

De la o zi la alta sînt mai pornit pe acea îmbîrligătură de metal.
Pînă de curînd, aveam o jenă să încerc a o îndepărta, fizic. Însă, ieri m-am apucat să trag de ea.
E prinsă binișor, iar fierul groscior.
.
Bafta ei a fost că, din motive de greutate, nu am avut reglementarul ciocan alpinistic în rucsac...
.
E.
Care e treaba?
.
În situații ca aceasta ori cu pusul pozei mortului pe care e posibil să ai ranchiună toată viața, lumea evită asemenea gesturi, DIN FRICĂ.
A învățat ea, Lumea, i-a fost picurat în ureche, că nu e bine, că o bate Dumnezeu dacă...
A (ne) bate Dumnezeu.
.
Mă întrebam ieri, dacă acolo ar fi niște chestii d-alea budiste de prin Himalaya, cu suluri ce se rotesc, și aș fi afectat vreunele - aș fi simțit ceva la limgurică?
Nu.
Și invers, de ateriza vreo cruce la Kathmandu.

Căci totul ține de ce ne-a fost sădit în minte.
Așa că nu am avut ieri probleme de temeri: „O să-mi rup gîtul prin abrupt, mintenaș, pentru c-am judecat și făptuit cum am făcut-o, ticălosu' dă mine!”.
.
.
PS
Ca în filmele cu proști...
Legat de ateismul meu, după cum se vede chiar combatant (este drept a pune cruci pe unde ți se trezește cheful nu cred că e o treabă simpatică, chit că poți declara a/ți fi apărut Dumnezeu în vis, deunăzi, și că te-ai grăbit să-i faci vrerea...).
În întîrziere fiind ieri, la intrarea în Bușteni și deasupra Căminului Alpin, spre Munticel, văd un montaniard cu barbă suind într-un automobil. Care îl aștepta acolo.
Învingîndu-mi timiditatea, îl întreb dacă mă poate lua pînă la gară.
Confratele e de acord.
Îl aud eu adresîndu-se șoferului cu un nume vădit religios, a la Pafnutie. Cum observ că și șoferul are barbă, mă luminez brusc.
Am avut ceva disconfort, realizînd că ce oameni de treabă sînt în acea lume, că uite cum ajută ei (fie și fără să știe) pre un păcătos ca mine, care gîndesc a distruge sfînta cruce de la Verdeață.
.
Cîte catralioane de ani ziceți că voi petrece în iad?
.
Foto: www.panoramio.com.
Te uiți la imagine și spui: „Vaaai, ce gest pios, și ce ticălos domnu' ăsta de scrie aici...
În fapt, ideea de cruce suspandă gîndirea. Din frică.
NIMENI NU SE ÎNTREABĂ UNDE AJUNGEM DE PLANTĂM CRUCI PE UNDE NE VINE... Nimeni nu își imaginează cît de sfinți erau ăi de-au pus-o acolo...
Nu, crucea ia oricui gîndirea.
.
Să fie la ei, acolo!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu