miercuri, 6 august 2014

DESPRE FERICIRE. Unghi M. Ordean. O să vă placă!...


/ DESPRE FERICIRE /



.


Nu puteam pentru ca să rămîn în urmă, să nu tratez și eu - a toate știutoru - despre acest astral subiect.
Nu se făcea, mă înțelegi...
.
Cumpărături la un hipermarket.
Drum, cu metroul, spre locuința personală din afara Bucureștiului.
.
La stația Dimitriue Leonida, mă îndrept spre ieșirea aferentă ascensorului, ca tip cu destule bagaje ce mă aflu (și tot atîtea vechi intervenții inghinale...).
În fașa ușii, răsare silueta unui băiețel de vreo 6-8 ani, simpatic foc..
.Că tot ascult eu acum, pe cînd scriu, „Suflet cadriu / De papugiu...” (Gică Petrescu), e foarte posibil să devină unul...
.
Deci dulce.
La bustul gol.
Adaptat meridianului, un Huck Finn mai mititel, poate nu chiar cu tupeul mississippi-anului. Nici nu ar putea copia pînă la capăt personajul lui Mark Twainn, deoarece junele român se va dovedi a avea un tată.
Băiatul nu se află creanga... pe gresia peronului, ci pentru a-și întmăina bunica/mamaia. E vorba de o doamnă la vreo 65 de ani, aflată între mine și ușa vagonului.
Care se deschide.
Ușa.



Copilul vine la 'maia lui' (vorba fiilor mei), să-l mîngîie pe creștet, după care dispare. În lift, după ce o felicit pentu scumptetea de nepot, femeia îmi explică, fără reproș în glas (o fac destui, în același ultim mod!), că îi place să alerge.

Băiatul chiar o face, nu se joacă.
Pe cînd ușa liftului ni se deschide, la nivelul vizat, el e deja acolo, pe o bancă, fără urmă de efort pe chip..

Mărturisesc cum că, dincolo de revoltele mele dins enin de pe aici, mă și bucur (deseori mult) de fleacuri... Chestia asta, cu maia cea plăcută și nepotul deja mi-au făcut bine la inimă.
Însă nu doar necazurile vin mai multe...

Dincolo de „arici„-i de ieșire, pe bunică o mai așteaptă un domn.
E tatăl băiețelului.
Vreo 30-35 ani. Zîmbește din tot corpul.
O ținută de vară.

E o chestie și asta, să aștepți bunica, la metrou....
De ce cred că era.. soacra?
.
Bărbatul are în grijă un cărucior.
Un frate /surioară mai mic(ă).
.
Sesizez, pe cît mă ține frecvența minții, că Huck Finn nu e stresat de existența mezinului, nu are acel sindrom al mititelului abandonat afectiv de părinți pentru că s-a ivit pe lume unul și mai mic...

Dar ceva nu e în regulă...
Căruciorul e cam mare...
Da, SÎNT DOI, acolo. Doi omuleți. Le văd doar lăbuțele picioarelor.

Cum naiba reușește tatăl?
Nu e marcat, nu-i înnegurat - se bucură.

ȘI MĂ LAUD CĂ POT DEPISTA ASCUNSELE, LA UN OM.






Am ieșit din stația de metrou cu amestecate... Rîs, plîns, în ambalaj de cîteva lacrimi.


Fericirea, presupunînd că am umbla după ea, apare cînd vrea ea și în măsura în care voiește.
Bineînțeles că-i decisiv și în ce măsură ai deschise ferestrele sufletului.

Ultima operațiune se pare să-i strîns legată de doamna aceea, numită Modestie (în coeficient de 'cît se poate'...).

Un comentariu:

  1. Bună,
    Vino și ia gratuit Imagini Mișcătoare Gif foarte frumoase pentru blog (ape curgatoare, flori, animale, peisaje, oameni, etc.) și pentru Telefonul Mobil.
    Colțișor de Rai
    Animated Gif Free
    Valy

    RăspundețiȘtergere