miercuri, 28 ianuarie 2015

FINEȚURI LINGVISTICE. Despre proști și prostie.


FINEȚURI LINGVISTICE.
Aștern un text.
La un moment dat, pentru a trece ideea cutare în cuvinte, cel mai potrivit mi se pare cuvîntul „prostie”.
.
Îi dau drumul.
Apare curînd o reacție, un comentariu.
Și-mi aduc aminte că lumea vede altfel decît mine ideea de prost, de prostie.
.
Eu prin acea vorbă înțeleg un seamăn care s-a întîmplat a judeca mai dificil, iar în paralel de a avea mai puțin mobilată mintea (cu achiziții sosite îndeobște pe calea instruirii).
Sau, un om care se descurcă mai greu cu elementele poposite - la un moment dat - pe talgerul minții sale.
.
Nici nu știu dacă vreodată am să categorisesc pe cineva drept prost, în sensul în care marea majoritate vehiculează termenul..
.
Nu știu dacă atitudinea mea ține de moralitate, cît de nițică inteligență.
Uite cum.
Cînd unul spune despre celălalt că-i prost, acuza conține multă umoare (analizabilă, ca sursă..), nu și criterii concrete în baza căruia să decodez realitatea, respectiv mesajul în sine al emitentului.
.
A intra în jocul Cutare e prost!, înseamnă a mă băga singur în ceață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu