vineri, 16 ianuarie 2015

/ SOCIAL / Generații

SPER SĂ NU MI-O IA ÎN NUME DE RĂU prietenul Mihai Moiceanu.
Care postează pe Facebook o poză cu niște tulnicari (tipii cu instrumentele alea lungi, numite și bucium), însoțită de ideea:
„In Bucovina i se spune bucium. In Apuseni tulnic. Oricum ar fi e bine ca buciumatul sa se invate de mic, in familie...”





Meditam ieri la o chestie.
Asta legată de sacrosancta idee a tradițiilor.

Poate generației mele, respectiv mie îi vine să nu mai fie precum părinții, strămoșii ori Adam.
Poate am eu chef să fiu altfel - mai ales pentru că prin jur (dincolo de soarele urcător de la est) lucrurile nu mai sînt deloc precum pe vremea lui tataia.

Altminteri, de acord...: Cînd la urmă, spre extincție (speriat că nu-i nimic stătător în jur), m-o păli dorul de perene, văd eu ce fac atunci, pe unde scot cămașa revoltei de azi.

PS
Cred că, la mine, e și ceva mai mult respect pentru urmași... Îi las să aleagă ei, ce credință vor, ce instrument preferă, cu care dintre degete voiesc să se curețe în nara stîngă.
Mi se pare aiurea să-i spun juniorului, „Bă, e obligatoriu să cînți la cutare - c-altfel te altoiesc ori te bate Dumnezeu!”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu