miercuri, 28 ianuarie 2015

UMAN . De prin adîncuri.

.
MĂ CHERCHELESC acum vreo două zile și comit două nasoale.
.
Ce-o fi aia nasoale?
Ia să precizăm.
E vorba de gesturi în contradicție cu regulile sociale.
.
Care reguli sociale pot fi:
- în funcție de duritatea profesorului (din eleganță nu spun părintelui...) pe care l-ai avut cîndva.
- în funcție de inteligența matale, de a vedea dacă ele nu-s nițel exagerate ori aiurea, situație în care galopezi cam degeaba speriat...
.
BON.
Deci două așa-zise Nu se face!.
Aș minți să spun că nu mi-i și-acum un pic de jenă - mai ales că una dintre ele s-a soldat cu un material postat aici. Dar pe care l-am scos după vreo patru, cînd aburii cu pricina s-au risipit întrucîtva...
Am avut totodată bunul simț să opresc acel text, la arhivă eu... Să văd și eu, ceva mai încolo, dacă era vreun cap de țară, ori pur și simplu paznicul interior mă freca crunt, cam cu nema argumente. Doar așa, pentru că prindea bine sadismului său.

A DOUA ZI, umblat-am cocoșat de vinovăție. Că ce-am putut pentru ca să comit!
Mai spre seară au început să mi se aprindă lămpi.


PÎNĂ UNA-ALTA, acele gesturi se bazează pe ceva din interiorul meu.
Și oricît se strădui Scripturi și altele să ne asigure că poate sălășui acolo ditai Ghiavolul, încerc să privesc altfel lucrurile.
Oricît de ticăloase și păcătoase ar fi vreunele din mine - compartimente ori gesturi ale acestora - ele sînt parte din mine. Și las liniștit pe alții să și le ardă cu fierul roșu.
.
După faza asta, privit-am un pic mai destins la cele două făr'delegi.
Mă iertați dacă nu dau pe moment detalii (mă jenez un pic...).
Dar.
Una părea să fie gest al unei măricele răni interioare.
Cam tot așa a doua, chit că aici lucrurile sînt un pic mai clare. Adică țin de iritarea măricică cum că nu-s băgat în seamă - e vorba de societate -, că nu-s apreciat.
.
Îndeobște, de așa pretenție se rîde prin jur cu mult spor.
Atîta doar că acele glande, fibre există în noi. Pe lîngă asta, nu am optat noi pentru ele, la naștere, ca la achiziția unei mașini unde mai vrei cutare sau cutare îmbunătățire.
Prin urmare, cred c-o să afirm de-acu înainte, în măsura cuviincioasă, cum c vreau să fiu băgat în seamă...



.
Poate că-astea înșiruite aici vi se pare - la acest stadiu - complicate (iar în paralel mărturisesc a nu fi băut dram, chit că, în sevrajul ce mă aflu, îmi tremură deștele pe tastatură!). Poate însă că ele-s de zis. Iar unora, asemenea confidențe e posibil să le facă mintea a merge mai deștept...
.
Deci.
Puterea de a afirma că vrei să fii băgat în seamă. La nivel social.
.
Eee..
De aici intervine un ceva.
Afirmația cu pricina nu-i deloc obligatoriu să vizeze exteriorul, societatea, pe domniile voastre care cetiți astea.
E DE AJUNS SĂ ȚI LE SPUI ȚIE.
.
O să spuneți c-am înnebunit la cap.
Mai exact c-am luat-o rana și-mai-mult.
Numai că gestul-spre-interior de care are o însușire mică: scoate din inconștient acea nevoie, acea doriță de a cere.
Or așa ceva, chit că nu scrie prin tabloide iar la groapă ajungem oricum, are o mare importanță. Chit că resorturile de pe acolo nu au treabă cu logica.
PUR TE SIMPLU TE SIMȚI MAI LINIȘTIT, ba nici nu mai ai nevoie să țipi urbi et orbi, cum ar spune papa de la Roma.

Deci așa cu ultima mea drojdiereală.
(de fapt, fu bere. la amicul Victor Ghencea - cu carele șezut-am în același bloc peste 50 de ani, iar în numeroase rînduri ne-am mîncat ficații.)
.
PS
Pas de poate pune o poză a subsemnatului aici, ca ilustrație.
Asta e, dacă așa funcționează psihicul omului.
La scris, mă aflu destins, glumeț, în vreme ce-n poze mi-s vizibile multe și la antipodul veseliei pomenite.
Explicația e simplă. Cînd scrii aici, pe Fb de pildă, o faci doar cînd ai condiții pe favorabile.. Mai exact izbutești să ieși dintre problemele mai mult ori mai puțin angoasante ale vieții.
Cînd îți faci o poză, nu mai ține. Apari ca ăla real (ori măcar majoritar, structural), pentru că ideea privitului, fie și prin obiectiv, deja te aduce mult cu picioarele pe pămîntul realității.
Ce să mai zic de situație, bănuiesc a fi frecventă, în care obiectivul/ochiul e al unui părinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu