vineri, 16 ianuarie 2015

UMAN, SOCIAL. Desprte mituri

.
UMAN.
Fără îndoială-s eu ăla aiuritul.
.
Ca să mă șlefuiesc și eu un pic (și să nu rămîn ultimul din clasă), ascult de pe telefonul mobil, înregistrată, o conferință a dlui Boia.
Mai mult decît instructivă - de unde convingerea că voi lua și alte speech-uri din domeniu, ale distinsului istoric și nu numai.
.
Meditam, în condițiile în care se vorbea de intelectualitea interbelică românească.
.
Pomeneam zilele astea că, din principiu, mi se pare aiurea să iei personalitatea unui om, să elimini ce nu pică bine scopului dumitale cel hiper-național, apoi ce a rămas să umfli cu pompa și finalmente să dai cu roz lucios. Chestia rezultantă fiind declarată mit și dată de exemplu, de coloane ale spiritualității Țărei.
.
Mai privesc azi la o treabă. E vorba de povestea aia cum că opera culturală trebuie să primeze omului.
Mi se pare, în primitivitatea mea, o chestie ca-n filmele cu, pardon, idioți.
Mai degrabă aș sui pe soclu tipi în banca lor, modele de conduită reală.
Este drept că se fac cercetări, demarate inițial sub Adam, de a descoperi o ființă care să nu fie om. Adicătele cu defecte.
.
Dar, oricum și dincolo de motive, chestia cu miturile mi se pare de făcut ochii maaari-mari, a stupizenie.
Nu a mea, ci a confecționerilor cu pricina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu