miercuri, 22 aprilie 2015

Iubire de neam.

ZISE ALE CUIVA, despre un mic și vehement popor avîndu-și căminul în Orientul Apropiat:
„Oriunde ar fi, ei sunt un popor. In asta consta puterea si nemurirea unei natii, in SOLIDARITATE SI IUBIRE DE NEAM.”
.
Meditez brusc.
Eu nu-mi iubesc neamul.

Dar.
Zică mersi că nu-l urăsc.
(La o adică, marii și eficienții trădători din astă ultimă categorie se trag...).
.
N-o să vă las mult timp în infinită revoltă, la afirmații precum ăle de mai sus...
Cu respect, dar rog Neamul/Țara să se afle înțelept și să privească partea plină a paharului. Cum că stau în banca mea (ce contează un nenorocit de condei/tastatură, pierdute în infinitul net-ului?...).
.
Aaaa.
Că dînsul, pentru a-și prezerva zolida structură, are nevoie neapărat de iubire, de suport imens și etern, aia e problema Lui!...
.
PS
Întrebați dacă se întîmplă, suflet sterp ce mă aflu, să iubesc ceva pă lumea asta?
Destule.
Și mult.
DAR CÎND VREAU EU. Și pe cine vreau eu.
.
PS2
„Puterea si nemurirea unei natii...”
Dacă răsfoiești istorie, nu te grăbești cu așa vorbe. Ce-or mai face etruscii? Sau latinii, acea populație peste care au tăbărît demult romanii (din ăștia barim a rămas numele...)?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu