vineri, 10 aprilie 2015

PIAȚA UNIVERSITĂȚII 1990. Părere solicitată subsemnatului, azi

DAU DIN COLȚ ÎN COLȚ...
Ce să spun unor interesați, de cum fu Piața Universității 1990?

Treaba nu mi-e simplă, deoarece treburile, simțirile sînt destul de vechi, iar în paralel nu mi-i deloc genul a pica în vorbe mari...
Uf.
.
Mda.
Cred că e de pornit, aici, pe ideea că oamenii sînt sub vremi.
Ceea ce nu-i neapărat dramatic. Căci dumnealor, vremile, se află uneori hapsîne, uneori darnice. Ori foarte darnice.
.
Începutul anului 1990 s-a aflat sub semnatul întoarcerii cu fața spre noi a Sorții. Prin noi, înțeleg pe-ăi care la momentul respectiv gîndeau asemănător subsemnatului.
.
Dincolo de sîngele lui decembrie 1989, e o chestie uluitoare, fantastică (na, că tot am ajuns la vorbe mari!) să treci de la sinistrul străzilor, al gîndurilor bucureștene din vremea ultimului congres PCR - noiembrie, pomenitul an) la o complet diferită lume politică...
Respectiv la te vedea parașutat în adevărat miez al unui ev aprins, cînd vîltoarea străzii (care te cuprinsese) părea - iar deseori izbutea -  să schimbe mersul țării.
E ceva fantastic, chit că s-a lăsat și cu ghionți, cu huiduieli pentru tabăra ta, iar prin iunie următor cu teribilă cotonogeală dacă nu cu moarte...
.
Pentru un om trăit 33 de ani în comunism, prezența pe asfaltul Pieței Universității, cu fața spre balconul Facultății de Geografie și-n sonor de discursuri inimaginabile cu cîteva luni în urmă - e ceva aproape indicibil.
Prezența în acea mulțime de oameni-ca-tine, care scandau, cîntau ori spuneau „Tatăl nostru” e ceva care-ți taie orice gînd de-a te fi născut, de a fi trăit degeaba.





 





Și implicarea mai puțin eroică își avea farmecul, emoția ei - atunci, dar și la rememorare peste ani. Un mers la două noaptea la sediul asociației din care făceam parte (GID, la podul Izvor), sub conducerea unui mai experimentat licean, pentru a printa niște manifeste... Un mers, cu un student dintre noi, la etajul trei al Arhitecturii... Căscatul de gură la zisele (chit că azi le găsesc mult desuete) vreunui fost deținut politic, în același sediu de pe Splai, în seara Vinerei Mari, în sunetele apropiatei bisericuțe Ilie Gorgani...
Ce să mai spun de goana la care ne-a obligat poliția, într-o dimineață oarecare, după care notam în Jurnal: „Am avut viteză, dar și baftă...”.

Nu voi pierde o secundă din vedere, și cu destulă vedere, că generația mea a fost una norocoasă. A fost luată în trenul istoriei la ieșirea dintr-un tunel urît...
Pe tărîmul cronologic mi-i imposibil a nu face trimiteri la manifestațiile din același loc, din 2012-2013.
Tot respectul pentru cei implicați (fie dînșii și cu orientări politico-umane diferite de ale celor din 1990), dar mișcarea lor a fost inevitabil o excursie de plăcere, după cum bastoanele repezite în primul an postdecembrist au fost nimic față de pumnul stăpînirii de la un 1956.

..









PS
Unele imagini sînt din 1991, dar cred că importantă le este atitudinea, aceeași ca în vremea Golaniadei...
.
.

5 comentarii:

  1. Lumea avea fete mai vesele,zambitoare,asa vad din pozele astea.Acuma e un bullshit total.Daca faci o poza in multime,in cel mai fericit caz primesti energii negative,prin niste priviri pline cu ura.Societatea e intoarsa pe dos.Idealurile si sperantele au avut zile scurte,atunci,in anii 90.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cipriane,

    Mi-e greu să pronunț asupra zîmbetului general, dacă era mai mult atunci.
    Ce pot spune cu siguranță este că existau alt climat, alte condiții sociale.

    În paralel, evit să afirm că altădată era mai bine...

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ar fi util sa rememorati si alte evenimente din 1990 pe care cei care au 20-35 ani nu mai au cum sa le afle desi atunci erau transmise direct la TVR cum ar fi:
      -12 ianuarie 1990, 28 ianuarie 1990, 28 februarie 1990, 15 martie 1990
      -procesele membrilor CPEx
      -sedintele CPUN in care Iliescu si-a facut campania electorala
      -divizarea marilor actori in pro Iliescu (Stefan Iordache, Draga Olteanu, Marin Moraru) si pro taranisti-liberali (Victor Rebengiuc, Ion Caramitru)
      -emisiunile TVR cu cei care au spart in 21 decembrie 1989 baricada de la Inter
      -promovarea conform punctului 8 a unor incompetenti ca Petre Roman in functii importante
      -impunerea altor incompetenti ca Ratiu si Campeanu drept candidati la presedintie
      A fost o debandada totala care a confirmat ca schimbarea domniilor e bucuria nebunilor

      Ștergere
    2. Nu a fost "28 februarie" ci 18 februarie...
      Foarte groase geamurile la guvern.....
      Singura data in viata mea cand am intrat acolo....
      Am participat la toate, afara de 15 martie, ca nu cunosc maghiara.

      Ștergere
  3. Am mai pomenit, în ultimii ani, de felii ace acelui an furtunos.
    În rest, mă strădui să iau lucrurile cum sînt, să înțeleg de ce au curs în felul în care au făcut-o, și mai puțin să pun ștampile calitative.

    Să ai o zi bună!

    RăspundețiȘtergere