duminică, 17 mai 2015

/ MUNTE / Informații istorice și interesante, de la Marian Anghel


MARIAN ANGHEL a fost membru al Clubului Alpin Român, inițiind o secție a acestuia în orașul său de reședință din anii 90, Galați.
În această calitate, a ținut să mă invite prin 1999 la un festival montan, în urbea de pe Dunăre, unde am vorbit despre unele file ale istoriei montane, plus expus unele imagini. Cu acest prilej l-am cunoscut și pe Marian, și ce construise el - de pildă, un panou de cățărare (facilitate care nu era atunci pe toate drumurile).


Nu ne-am revăzut, dar am schimbat numeroase mesaje pe mail, în special legate de istoria mersului pe munte la noi.
El a înființat Grupul de Istorie Alpină, care poate nu strălucește, dar vină este inclusiv a unuia ca mine...
Și era să uit de revista „Alpin Info”, a pomenitei secții gălățene, care a punctat mult mai multe numere decît „Muntele” asociației-mamă...


S-a întîmplat ca Marian  să intre în dezacord cu secretarul general al CAR, Eugen Popescu, situație soldată cu retragerea sa din club, fosta secție pornind o existență independență.
La un moment dat, fără să cunosc exact momentul, Marian s-a stabilit la Brașov, pentru a fi mai aproape de munte.
În timp (și între altele), a purces în ceea ce el numește „ghidăria” de munte, iar finalmente a fundat împreună cu alții o asociație de ghizi montani.





Despre această din urmă echipă ne-a vorbity acum cîteva zile, la cercul de turism de la Casa de Cultură Friedrich Schiller (animator, Mihai Cernat).









Expunerea  i-a fost mai mult de cît interesantă.
Ne-a vorbit despre acea asociație de ghizi, despre afilierea ei internațională, dar și despre istoria domeniului, la noi.
Cu acest prilej, mi-am dat seama că Marian se află departe de a fi abandonat cercetările personale legate de istorie! În context (sper să nu vă amuze fleacul!) ne-a adus o fotografie a unui cabanier anterior neștiut vizual, Ion Stănilă. Mai exact cel care a fost primul îngrijitor al Casei TCR Omul.
Și nu numai atît!
Ne-a vorbit că, în urma discuțiilor din localitatea de baștină a lui Stănilă, a fost nevoit să refacă tabelul genealogic al neamului Stănilă (cabanieri din tată în fiu!), anterior pus la punct de apreciatul înaintaș Niculae Baticu.

La solicitarea mea, Marian Anghel a avut amabilitatea să-mi trimită poza solicitată, plus o alta, a unui înaintaș.

Îndrăznesc să găsesc interesantă întreaga lui scrisoare.




 

„ /.../
Eu tocmai m-am intors de pe munte.
Dupa prezentarea din Buc. am plecat imediat la Brasov, pentru ca a doua zi (vineri) am avut un grup cu care am facut un traseu mai putin cunoscut/popular: traversarea din Azuga in Cheia, peste muntii Neamtului si Grohotisului.
Doua zile faine, prin locuri pustii cu dormit in bivuacuri improvizate prin padure si in stane (am fost fara cort).
Vremea a fost mult mai buna decat se prognoza - alerta de furtuna. Ne-a plouat zilnic doar dupa amiaza tarziu si noaptea.

Atasat iti trimit doua poze cu fam. Stanila.
Una este cu Ion Stanila jr., sotia cu copii - fost cabanier la Malaiesti (SKV) dupa ce a murit tatal sau in accidentul din Bucsoiu.
El a murit pe front in 1916. Are cruce in Cimitirul Eroilor din Rasnov.
La cabana a ramas sotia lui Paraschiva cu copii. Ea a murit in 1938 parca (mormantul este in cimitirul romanesc din Rasnov).


A doua poza este cu Ion Stanila al treilea (1901 - 1962) - fost cabanier la Omul (TCR) pana prin 1945 (nu stiu anul exact).
 
 
 
In cartea lui Baticu scrie gresit ca el a renuntat la cabana prin 1940, insa fata lui (cu care am vorbit direct, acum are 81 ani) mi-a spus ca ea se juca la cab. Omu dupa razboi, cand tatal ei inca lucra acolo (are si poze).
I. Stanila al treilea este ingropat la un loc cu mama lui - Paraschiva si prima sotie (Maria - mama persoanei cu care am vorbit eu) in cimitirul romanesc din Rasnov.

Poza este in fata cabanei Omu in anii 30 impreuna cu prima sotie (a murit tot in 1938 o data cu mama lui - Paraschiva de la Malaiesti) si primul copil din cei trei (inca doua fete) - Ion Stanila al patrulea.
Mai tarziu s-a recasatorit (dar fara copii).

Ion Stanila al patrulea a fost cabanier la Malaiesti in anii 50.
A murit in anii 2000.

Ca o curiozitate.
Fam. Ion Stanila a fost pur romaneasca, dar a lucrat pentru sasii transilvaneni (SKV) mai multe generatii .
Se pare ca influenta germana a fost pana la urma decisiva: Ion Stanila al patrulea s-a casatorit cu o sasoaica din Rasnov, cu care a avut o fata. Ea a murit recent (2011 parca) intr-un accident auto stupid (intr-o parcare).
Tatal (Stanila al patrulea) si ulterior fata au fost ingropati de comunitatea germana in cadrul cimitirului sasesc din Rasnov.

Inca nu am identificat mormantul lui Ion Stanila senior (cel din Bucsoiu) despre care se spune ca a fost ingropat cu fast, in cadrul unei ceremonii SKV.

De asemenea, nu am explorat aproape deloc filonul fam. Stanila Gheorghe (cabanier la Malaiesti - a urmat-o pe mama lui Paraschiva) si fratele lui Ion Stanila de la Omu.
Acesta a fost arestat de comunisti in anii 50, pentru ca aduna manifeste legionare (anti-comuniste) aruncate din avion.

Baiatul lui - tot Gheorghe, a iesit la pensie cabanier la Izvoarele in anii 80.
Acest Gheorghe jr. a avut doi baieti - primul fiind tot Ion Stanila (primar al Rasnovului in perioada comunista). 
Acest Ion Stanila comunist a avut copii - primul baiat fiind tot Ion Stanila (cel care acum are carciuma din Rasnov).

duminica faina,
Marian

PS: in cartea lui, Baticu face confuzie intre Ionii Stanila si sare peste o generatie.

Eu m-am lămurit cum stă treaba cu fam. Stanila după ce am stat două zile la povești cu fata lui Ion Stănila al treilea - cab. Omu (respectiv sora lui Ion Stănila al patrulea - cab. Malaiești) si cu Ion Stanila actual - cel cu carciuma din Rasnov (nepot al lui Gheorghe Stanila - cab. Izvoarele).
Impreuna cu ei, am reusit sa fac arborele genealogic al acestei familii importante din istoria Bucegilor.



Întîmplător, am copiat cîndva de la nea Baticu o poză a acestuia cu Gheorghe Stănilă, cel de la Poiana Izvoarelor.
Prin 1982 îl știam din revista „România Pitorească”, unde îi fusese luat cîndva un interviuLa scurt timp a lăsat cabana unui tip pe nume Tătăroiu (pe care subiectivismul vîrstei mi l-a decretat antipatic).



 Nea Baticu e în stînga, cabanierul de la poiana izvoarelor în centru, cu soția.




PS
În completarea interesantelor scrise despre familia Stănilă, reproduc un pasaj din „Vraja Bucegilor”, de Nestor Urechia:


"Pă­­zi­to­rul, Ion Stănilă, este lipsă, fiind plecat la Rîşnov, după merinde [...] Pa­ras­chiva es­te o matroană trupeşă, la faţă măr copt, cu ochi rîzători, icoană a celei mai în­flo­ritoare sănătăţi. Liota de copilaşi agăţaţi de fusta ei nu o împiedică să-şi vadă de tre­buri, adică o gospodărie în re­gulă: găini, porc, vacă [...] Îndată ne pu­se la dis­poziţie, pentru la noapte, odăiţa de lîngă bu­­cătărie și, pînă una-alta, pe un preţ foarte modest, nişte cafele cu lapte «à la Viana», gustoa­se [...] La ma­sa de seară ne ospătează împără­teşte lelea Chiva: unt, smîntînă, mă­mă­liguţă, ouă, pui fript. Zău aşa, nu te-ai crede în creierii munţilor la 1 600 metri altitu­di­ne..."
Relatarea este datată iulie 1913.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu