marți, 12 mai 2015

VECHI. Ultima parte a anului 1988 - personale


REVEDERE, CU OCAZIA SCANĂRII UNOR VECHI ROLFILME, a unor momente din ultima parte a anului 1988.

Deși mă despărțisem de mama lor abia cu vreo patru luni în urmă, cei doi copii ei mei continuau să mă viziteze.
Imediat mai jos, mezinul Gabi, pe atunci de aproape șapte ani.
Fratele său, Dan, e cu un an mai mare. Erau ambii la școală.





Aplecare măricică asupra scrierii și cititului , chit că niciunul nu a făcut carieră pe-acolo.




În același timp, tatăl își admiră figura de bărbat tînăr, iar totodată proaspăt spălat la cap. Eu aveam 31 de ani și probam purtarea de barbă. La care voi renunța curînd, pentru a relua peste un an ideea - de data asta pentru aproape două decenii.
Voiam probabil să par mai matur, mai puțin copilăros.

După cele două decenii de care vorbesc. și la sugestia prietenei de atunci, Tatiana, am revenit la obraz curățel. Mai ales pentru că de acum se impunea să fiu mai tînăr , ca înfățișare...



O mare atracție avea pentru fiii mei, în acea vreme, bunica lor / mama mea.
Remarcați papucii tip păr-de-cămilă.




Pus de țară la cale, pe masa bucătăriei.


TRECEM LA JOBUL TATĂLUI / al meu.
Întreprinderea de sticlărie București,. unde cu onor am prestat ca lăcătuș niște minunați 16 ani.

Cred că sîntem în preajma sărbătorilor de iarnă, mai exact al revelionului.
Loc de vedere, adunare a nouă, celor indirect productivi era la atelierul electric, la colegul Gheorghe Stoica (cel din stînga).

Era de felul lui țigan , de la Gălbinași, dar - cum se întîmplă în zona lor etnică - era foarte bine crescut, corect - cum se prezenta de altfel și nevastă-sa, lucrătoare și ea în fabrică, parcă la așa-numitul Șlefuit. Gheorghița era ea. Aveau patru copii, bănui la idem la locul lor.
De vîrstă, Gică va fi avut ici vreo 34 ani.
În față, mai în vîrstă, cetățeanul de la AMC, un loc de muncă de unde se supravecheau aparatele de măsură și control, plasate îndeobște pe cuptoarele ce nășteau și făceau posibilă prelucrarea sticlei.



Cred că-i seară de revelion.
În atelierul lui Gică.
Maistrul schimbului se ocupă de masă.
Îndeobște nu umbla la costum, dar nu se lucra în acele zile la cuptoare, respectiv acestea din urmă erau doar menținute la temperatura, fără alimentare cu material 


Apar și eu.
Care eu se ocupa la ISB de stația de oxigen.


Cel din stînga este stivuitoristul. Regret, dar unora le-am uitat numele...
Văd acum și un televizor pe acolo, pot bănui că era „Sport”-ul lui Cornel Mirică

Fără îndoială era revelionul (am avut ceva dubii, căci altminteri la 12 noaptea programul se afla încetat, de vreo două ore).



Domnul din dreapta era inginer, armean de felu-i. În acea noapte, ofițer de serviciu.
 

În stînga, Valentin Vida, mecanic în secție, aceea cu cuptoarele de sticlă. De felu-i de la Bacău, cu vreo doi ani mai mic decît mine. Băiat pașnic. În dreapta, cu echipament de blană, era un tip nițel invalid, care activa la poartă. Avea și ghinionul de a-i fi drag alcoolul.



Un exemplar mai mult decît aparte este domnul pe care-l extrag din imagine.
Este Costel Chirițescu. Dacă în acei ani asipram ca un burete dinspre nea Nae Baticu, ceva asemănător - realizez acum - se petrecea și în preajma lui nea Costică
Care se afla școală nu doar de cunoștințe livrești și de viață, dar și în al unei oarece dezinvolturi prin societate.
Era pompier, iar anterior se aflase șofer. Ceea ce nu-l împiedica să se adreseze vreunui tip de la TESA (adică Tehnic-Economic-Salarizare (parcă)-Administrativ): „Ce mai faci, inginerule...?”

Era un bon viveur, mult prieten cu cărțile.
O mare figură.
Cu el am avut inițial un diferend de opinii, unde aformam că școala mi se pare o tîmpenie, în sensul că-mi par utile doar limba română („Să nu spunem e multe...!) și matematica, să putem aduna la prețuri. „Dar muzica?? La ce moaș-sa îmi folosește mie așa ceva?” - se revolta eternul nihilist din mine.



Precum mama, a folosit expresia „cu dumneata nu o poate scoate lumea la capăt!” și s-a dus într-ale lui. Nu mi-a purtat pică.
Îmi plăcea să-l ascult, cu credulitatea neștiutorului inițial, realizînd mai apoi că mai vîrstnicul mai și exagerează. Altminteri, a avut o vorbă pe care am luat-o ca banc, pe la 1984. Și privind pe un Ceaușescu de care ne săturasem pînă în gît, și noi. „Nu a duce anul, ce aduce glonțul!”
Era destul de slobod la gură, cel puțin între apropiații din fabrică. la el am auzit prima dată vorba de „idiotul satului”, lipită lui Ceaușescu.

Multe am auzit la nea Chirițescu, mai ales la schimbul de noapte. Între care un dialog, auzit la niște foarte tineri de pe strada lui, pictor Ion Andreescu. Vreo 14 ani aveau junii. Îl reproduc drept contrargument pentru inevitabilii tip ce plîng cumințenia de acum 30 de ani.
Un tînăr, în situația cu pricina, spunea unei fășnețe cum că practică sex anal, ca să nu rămînă gravidă. La care aceea: „Da, mi-o trag [acolo], dar cu tine tot nu mă [...] Sîc!”



Altminteri, chit că nu era de zodie supus al lui Venus (parcă Berbec se afla...), ale Erosului îi treceau foarte des prin cînd.
Paradoxal, nu era nici crai, nici încurat - chit că era foarte dezinvolt cu femeile. Va fi contribuit la asta faptul că  era cumva fils a maman, în sensul că un tată (de bine vorbit) i se prăpădise poate devreme și se complăcea să-i aranjeze mama de-ale casei. Iar el să umble pe la tîrguri după lucruri aparte.
Mi s-a părut un tip, cum a fi zis Bacalbașa (a cărui formulă o reproduc poate des). În poză avea vreo 54 de ani. Așa strîngere menghină de mînă, ca la el, nu am mai văzut! Nu era un violent, dar folosea uneori zîmbitor expresia: „Dacă nu ești cuminte, te bat...”, inclusiv șefului lui, Ilie Șocherel.

   (va urma)
vezi continuarea, aici.

2 comentarii:

  1. A fost tata pe la mine, si l-am intrebat de prietenul tau. Ca si acesta, e nascut in '34 si a facut LMV. Tata crede ca amicul tau nu a terminat liceul. Si-a adus aminte de incendiere, si abia l-am oprit din povestit. Zice ca au fost implicati baietii din clasele mai mari.....
    Mai exista un coleg de liceu cu tata in viata, pe nume Niculescu Emil. O sa-l intreb si pe el daca il vad...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru precizări, Dragoș!

    Lumea pare să fie mică...

    RăspundețiȘtergere