joi, 27 august 2015

LITERATURĂ. Mică, dar poate cu efect.


Nu-i obligatoriu să nutriți și domniile voastre același sentiment, la reproducerea de mai jos (din volum Gabriel Țepelea).
Dar mie mi-a rămas pe suflet.


Ultima chestie nu e ca în cărțile mărețe.
Aș putea spune că m-a deprimat binișor, chiar...
Dar ce vaccin, se află comod?

Și ce loc de vară e mai plăcut, decît unul după o ploaie furioasă?











2 comentarii:

  1. am citit "cu sufletul la gura"despre "ferocitatea"destinului,care l-a muscat din plin pe Verzea.Nu sunt de acord insa cu ultimele randuri ale autorului.Inteleg ca se doresc a fi literare,ca sa dea bine finalului,insa oricum ai da-o,insasi viata fiecarui om e unica si fiecare pas pe care il gandim si-l facem personal,noi credem ca e de bine.Toti suntem niste Verzea,pana la urma:prietenii ne ajuta cu vorbe si ne compatimesc,alegem tarancute puse strict pe facut copii,suntem considerati ca fosti in sportul preferar,iubim pe cine credem noi ca e bine sa iubim.Din afara vietii unui om,e asa de simplu de vazut si judecat.Oricum ar fi,cred ca e interesanta cartea asta.E mai vie decat altele o suta! Salutari,MMO!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ciprian,

    E absolut corectă observația ta!

    RăspundețiȘtergere