luni, 21 septembrie 2015

TRECUT PERSONAL, 1992, aprilie. Două ture munte. Venirea regelui Mihai

APRILIE 1992

În acest rolfilm, imagini din:

- tură solo în Valea Seacă a Caraimanului, Bucegi, pînă în Poiana Mare
- drum cu membri ai Cercului „Floarea de Colț”, în munții baiului, coborîre de acolo în halta CFR Nistorești
- bulevardul (actual) I.C. Brătianu, la prima venire în țară - de după 1989 - a regelui Mihai.


Pînă în anul acestor poze, am urcat la vremea zăpezii Valea Seacă a Caraimanului, prin Hornuri ori prin Valea lui Zangur.
Apoi, în principal datorită lipsei unui coechipier, nu m-am mai aventurat în amonte de Poiana Mare. Aș minți să spun că mă dădea dorul afară din casă, Hirnurile nefiind - pentru nivelul meu - o tură chiar simplă.



Cum însă pînă sub acestea, mai exact la limita superioră a poienii mari, drumul e destul de simplu, cam de prin 1989 am suit de două ori, singur.

Nefiind un amator de iarnă (dimpotrivă!), am încercat ca - în luna aprilie - să împac varza și capra - mai exact zăpada și pajiștile de șezut în tricou ori bustul gol la soare.
O dată (nu aș putea acum data exact) am mers pînă spre confluența cu Zangur, unde am ieșit mult în dreapta, spre flancul Picăturii și în căutare de soare.

În drumul reprodus aici, am mers pînă la marginea superioară a Poienii mari, ceva mai sus de intersecția cu Brîul Hornurilor, unde o grotă cu prispă din dreapta pica la fix pentru plajă. În ambele situații, am avut alături un volumaș de Momente, ale lui Caragiale. Era o ediție dintr-o colecție a deceniului șase, pe un fond albastru.

În imaginea de mai jos, sînt la marginea inferioară a Canionului Secii.
Aici pare întîia săritoare - se înțelege că în parte acoperită cu zăpadă...

/

Porțiunea mai puțin înclinată de pînă la săritoarea a doua.
Pioletul pare să fie unul sosit pe filieră Vlad Petrușca.



Săritoarea a doua.



Cred că aici e în dreptul celei de-a treia săritori, cea pe care înaintațul Dedula o numea (iar eu am preluat de la el) cu Zade.
Altminteri, complet acoperită acum.
De aici, începe să se vadă Crucea Eroilor.



E interesant că se zărește ulucul alb al Hornurilor...
Cu un an în urmă, coborît pe Brîul Turnului (dinspre albișoara omonimă), știu că rămăsesem cu gura căscată la senzația de îți pică în cap a firului de zăpadă din Hornuri. Și-am stat uimit (plus poze aferente) suficient cît să pierd finalmente trenul... Noroc a fi avut de mers doar pînă la Sinaia (lui nea Florin Ștefănescu, care mă găzduia în acele zile).




Probabil săritoarea din Cotitură, prima în amonte de confluența cu Zangur.

 
Imediat mai sus, de unde încep să se vadă așa-numitul Vîlcel Mic (care iese la est de Țancul Uriașului), respectiv Vîlcelul Uriașului.



În relativ prim plan, pare să fie Săritoarea Prelucie.
Firul principal nu se prea vede aici deasupra ei, fiind vizibile însă o șiștoacă sesizabilă îndeobște doar iarna, respectiv pîlnia de la baza Văii Spălăturii.




Cam pe acolo, spre dreapta/nord, Vîrful Picătura.


În dreptul Brîului Turnului, am dat în dreapta, în căutarea unei pajiști de pierdut vremea....
(firul alb din dreptul ochelarilor mei este al Hornurilor...) 



Mi-a plăcut o mică prispă, avînd streașină.


M-am așezat cît mai comod. Nu era așa frig pe cît pare din poze, iar soarele m-a răsfățat în multiple reprize. 
Inițial, chit că firul Mortului se vădea continuu, înclinația lui nu m-a atras. Apoi, tot șezînd cu el în ochi, m-au luat gînduri de a-l sui. Pînă să mă decid eu însă, timpul a zburat.



Coborîșul nu a pus probleme.
Am urcat cu minim de bgaje, restul pitindu-l după un bolovan, în preajma pîrtiei Kalinderu.


Urmează un drum cu cei de la „Floare de colț”.
Probabil coborîre în Comarnic, apoi mers spre est pînă la cumpăna apelor, cea dinspre Valea Doftanei.

De acolo, un pic pe muchie, apoi cotit nițel spre vest. Aș minți să spun că m-am înnebunit de felu-mi după mers în Baiului, dar mai ales primăvara tînjești după niște pajiști golite de zăpadă.





În haltă la Nistorești, așteptănd trenul pentru acasă.



APOI.
Venirea regelui Mihai I. Prima, în aprilie 1992.

Șef al guvernului era Theodor Stolojan, iar președinte de țară ion Iliescu (același care nu permisese anterior accesul monarhului - de pildă cu doi ani în urmă).

Lume puhoi, chit că poate nu chiar milionul de care se vorbește.

Nici azi nu știu cine a fost în vreo două autoturisme cărora polițiștii le croiau loc prin mulțimea de pe actualul bulevard Brătianu.







Aici, în Piața Universității.




În dreptul Muzeului de Istorie.





Suveranul a participat atunci la o slujbă, la biserica Sf.Gheorghe (aceeași unde a fost depus C.V. Tudor în septembrie 2015).



Ulterior am mers la hotelul „Continental”; unde era cazat regele și suita sa.
În balconul acestuia a apărut și micul principe Nicolae, într-un moment și el intrat în istorie.


3 comentarii:

  1. Mai retii numele celor de la Floarea de Colt care apar in poze? Cine e dna din poza no. 1, de exemplu? Dar cei care sunt fotografiati in halta Nistoresti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu decit de Sanda Miu.
    Pe dl cu ochelari l-am întîlnit la 28 ianuarie 1990, la manifestatia din Piata Victoriei, dădea un interviu. Nu-i stiu numele. Părea om serios. Avea o proteza, ca braț.

    Îi stie mult mai bine Geta Iftode, de contactat pe Fb..

    RăspundețiȘtergere
  3. http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/02/istorie-28-ianuarie-1990.html

    RăspundețiȘtergere